| Situată la 400 m altitudine, stațiunea balneoclimaterică Slanic Prahova este înconjurată de către dealuri cu păduri de stejar și livezi de pomi fructiferi. Este recunoscută precum un loc al unor importante exploatari miniere fiind una din cele mai mari din Europa. Dar aici se găsesc numeroase izvoare de ape cloruro-sodice tămăduitoare. Unele dintre ele au format în gropile vechilor saline lacuri (Baia Baciului, Baia Verde, Baia Rosie), întrebuințate pentru tratament balnear, dar și ca ștranduri. Stațiunea beneficiază de un climat colinar cu veri plăcute, cu tem- peratura medie a luniilor de vară de 19oC și ierni relativ blânde cu media temperaturii este de -3,5oC.
Începuturile localității sunt legate de spătarul Mihai Cantacuzino, care realizând ca în re- giunea Slanic Prahova exista un zăcământ de sare a intuit potentialul economic și a cumpă- rat în anul 1685 moșia Slanic spre a deschide aici o mină. Prin zapisul de atunci s-a con- semnat tranzacția cumpărării moșiei din 1685 și mențiunea ca la Teișani (5 km est de Slănic) au existat înainte de acest an, vechi ocne de sare, de adâncimi minore. Prin docu mentul datat din 1685 (7193) Aprilie 20 se arată ca moșnenii din Slănic vând spătarului Mihail Cantacu- cuzino “… jumatate din preste tot hotarul cu tot locul cu sare, unde este a se face ocna…”, cu 700 de talere. – (Colecția Academiei Române ).
Prima exploatare s-a amenajat în anul 1688 pe Valea Verde, iar între anii 1689-1691, spă- tarul Mihai Cantacuzino a mai construit și exploatările de la Baia Baciului. În anul 1713 spă- tarul Cantacuzino a cedat Manastirii Colțea din Bucuresti cu titlu de donație moșia sa din Slănic împreună cu ocnele de sare. În Baia Baciului extragerea sării s-a facut din sec. al XVII-lea exploatarea sării s-a facut la Baia Baciului. Despre celelalte băi adică Baia Verde și Baia Dorobântești nu sunt prea multe informatii documentare . Se menționează în documente că erau în forma de clopot, marturie fiind așa-zisele pâlnii de scufundare de la locul acestor exploatări. Se atestă documentar exploatarea sării in prima parte a sec. al XVIII-lea din oc- nele: Baia Verde, Baia Baciului (1800-1854), Ocna din Vale (1819-1865) și Ocna din Deal (1838-1865), utimele două fiind atestate documentar din 1847. Din 1865 s-a trecut la ex- ploatarea sării în mina “Sistematica” din zona Voinoaia. Aceasta exploatare a reprezentat un salt în mineritul sării de la Slănic, deoarece s-a trecut de la exploatarea tip “clopot” la cea “sistematică în mai multe camere”. Prezența apelor de infiltrație și calitatea slabă a sării a dus la reexploatarea Ocnelor din Deal si Vale (1875-1881), din 1881 deschizându-se și mina Carol (Principatele Unite), ce a functionat timp de 61 de ani, pâna în 1935 iar din anul 1912 amenajându-se mina Mihai rebotezată către regimul comunist 23 August. De precizat că încă din 1912 s-a introdus iluminatul electric în mina Mihai, iar din 1931 metoda de exploatare s-a perfectionat prin folosirea havezelor de tăiat sare și a explozibililor pentru derocare, eliminând astfel operatiile manuale de tăiere și detașare a brazdelor. În 1943 s-a făcut trecerea la o nouă exploatare globală numită Unirea. Din această exploatare s-a extras sare pâna în 1970 când ex ploatarea s-a mutat în mina Victoria, iar din 1992 s-a extras sare doar de la exploa- rea rezervelor din câmpul Cantacuzino.
Frumusetea impresionantă cadrului natural precum și particularitățile climatului local plă- cut determinate de către situarea în vatra unui bazin depresionar încadrat de culmi montane sunt premizele pentru o vacanță placută. Un popas la Slănic Prahova este așadar binevenit și reprezintă un refugiu, departe de lumea dezlănțuită. O clipa de răgaz aici chiar și pentru o simplă șuetă la cafea este o amintire care rămâne în suflet. |
Leave a Reply