Un actor pentru eternitate – Gheorghe Dinica

Nefiind originara din Bucuresti l-am urmarit pe maestrul Gheorge Dinica doar in filme si la televizor. Cum .. ar fi spus domnia sa … ,,sunt vagabondul vietii mele”. Acum s-a dus sa fie praf de stele alaturi de prietenul lui Stefan Iordache.
In dimineata zilei de 25 decembrie 1933, în Giuleşti, la periferia Bucureştiului, s-a nascut Gheorghe fiu al Petre functionar la posta si al Janei, casnica. Cum era zapada mare in acel an .. au ajuns sa il inregistreze abia pe 1 ianuarie. A avut o copilărie fericită, fiiind un copil liber, năzdrăvan, curios, indeosebi crescut de stradă şi de prieteni decât de familie. „Sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani. Era o lume simplă fără niciun fel de fenomene dar avea şi parfum”, mărturisea actorul.
Pe 1 ianuarie 1944, când avea doar 10 ani, copilul a scapat ca prin minune de bombardament. Ramas singur pe lume a devenit copil al străzii dar nu a luat-o pe căi greşite, ci a continuat să meargă la şcoală şi să câştige bănuţi ca să se întreţină. „Eram liber, părinţii mei nu mai aveau grijă de mine. Stăteam pe unde apucam. Mi-am făcut viaţa în funcţie de cum gândeam şi de posibilităţile de atunci. Am avut o şansă şi am depăşit toate momentele acelea”, mărturisea actorul, în volumul „Un actor pentru eternitate”, in monografia pe care Mia Pădurean i-a dedicat-o anul trecut. Dupa razboi si-a regasit rudele si s-a indragosti de viata la tara ( comuna Cochinesti, judetul Arges). Comunicarea cu oamenii din sat era plăcută. Îmi amintesc cu drag de perioada aceea. La marginea satului, se ţineau hore, se întâlneau fete, băieţi îmbrăcaţi în costume populare. Era ceva sărbătoresc, mirific”,a spus actorul in aceiasi monografie. In vacante revenea in Bucuresti si s-a indragosti de cinematograf. Apoi a inceput sa joace teatru la amatori si in 1957 a intrat cu bursa republicana la Institutul de Teatru. S-a casatorit abia la 60 de ani cu o doamna distins Georgeta- Gabriela. Au trait fericiti pana cand .. ieri la 75 de ani actorul a trecut in eternitate.
Activitatea sa cinematografica este remarcabila. A început cu roluri de bătrâni, roluri de compoziţie ajungand la personaje negative.
„Am avut marea şansă, în teatru şi în film, să joc roluri negative. Nu regret că le-am jucat, pentru unii sunt monştri, pentru mine aveau şi haz. Dacă eşti un „făt frumos”, o faci pe îndrăgostitul şi cam atât”, marturisea acest monstru sacru al scnei si fimului. Actorul, care interpretat cu pasiune roluri de deberdei, lichele şi escroci dar si zeci de roluri de teatru, la Comedie, la Bulanda şi la Naţional, jucând şi în peste 60 de filme. Printre rolurile antologice sunt cele din „Felix şi Otilia” (1971), în regia lui Iulian Mihu, „Prin cenuşa imperiului” (1975), în regia lui Andrei Blaier, „De ce trag clopotele, Mitică?” (1982) şi „După amiaza unui torţionar” (2001) ale lui Lucian Pintilie sau „Filantropica”(2002) lui Nae Caranfil. Ultimele sale roluri în teatru au fost la Teatrul Naţional, unde îl juca pe I.D. Borcea, în „Ultima oră”, după Mihail Sebastian, în 2003, şi pe Cadîr, în spectacolul de mare succes „Take, Ianke şi Cadîr”, regizat de Grigore Gonţa, în 2001, în care făcea un trio de zile mari cu Radu Beligan şi Marin Moraru. Ultima sa mare provocare în teatru a fost rolul „Mefisto”, din spectacolul „Faust”. Regizorul Silviu Purcărete şi Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, i-au distribuit, în 2006, pe Gheorghe Dinică şi pe Ştefan Iordache, în cele mai importante roluri, Mefisto şi respectiv Faust.„Purcărete îi voia pe amândoi în distribuţie. Ar fi fost excepţională întâlnirea: veterani, hârşâiţi în teatru, cu atâta şi atâta experienţă, mai ales că cei doi nu jucaseră niciodatata împreună”, a spus, pentru EVZ, Constantin Chiriac. În film, ultima sa partitură importantă a fost cea din 2007 în „Ticăloşii”, în regia Şerban Marinescu. Gheorghe Dinică juca în ultima perioadă doar în serialele de pe „Acasă”, fiind distribuit în „Inimă de ţigan”, „Regina” şi, ulterior, în „Aniela”.

Advertisements
Published in: on November 10, 2009 at 8:54 pm  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://adymacsut.wordpress.com/2009/11/10/un-actor-pentru-eternitate-gheorghe-dinica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 CommentsLeave a comment

  1. […] Nefiind originara din Bucuresti l-am urmarit pe maestrul Gheorge Dinica doar in filme si la televizor. Cum .. ar fi spus domnia sa … ,,sunt vagabondul vietii mele”. Acum s-a dus sa fie praf de stele alaturi de prietenul lui Stefan Iordache. In dimineata zilei de 25 decembrie 1933, în Giuleşti, la periferia Bucureştiului, s-a nascut Gheorghe fiu al Petre functionar la posta si al Janei, casnica. Cum era zapada mare in acel an .. au ajuns sa il inregistreze abia pe 1 ianuarie. A avut o copilărie fericită, fiiind un copil liber, năzdrăvan, curios, indeosebi crescut de stradă şi de prieteni decât de familie. „Sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani. Era o lume simplă fără niciun fel de fenomene dar avea şi parfum”, mărturisea actorul. Citeşte mai mult […]

    • Acest mare actor va ramane in sufletul meu. Ristesc acum ca si el odinioara … sunt vagabondul vietii mele.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: