Lumea văzută prin ochii unei adolescente de 17 ani


Alexandra Macsut are 24 de ani şi este studentă în anul al –II-lea la Facultatatea de Drept de la Universitatea din Craiova. Anul trecut a absolvit Facultatea de Automatică.
În urmă cu 7 ani, la vârsta de 17 a ajuns cu progamul Socrate în Spania, la Castellón. De menţionat că pe atunci era laureată a concursului regional de fizică. Ziarul spaniol Elperiodicomediterraneo preciza că: ,, Una dintre eleve este Alexandra Macsut, de 17 ani căreia i-ar plăcea să studieze în viitor dreptul internaţional sau comerţ exterior. Tânară explică: ‘N-a placut mult Castellon, are o multitudine de locuri distincte. Ne-am simtit foarte bine aici”.
Anul trecut chiar şi-a început îndeplinirea visului de atunci prin înscrierea la Facultatea de Drept. Următorul pas ar fi o lucrare de licenţă pe drept internaţional. Să-i urăm success în cariera juridică!
Pentru cititori portalului Alexandra a reunit într-un grupaj pozele de atunci şi vă invităm să priviţi lumea … prin ochii unei unei adolescente de 17 ani!
Ştefan Grosu

http://www.elperiodicomediterraneo.com/noticias/noticia.asp?pkid=76546
Una de estas alumnas es Alexandra Macsut, de 17 años, campeona regional de Física y a la que le gustaría estudiar en un futuro Derecho Internacional o Comercio Exterior. La joven explicaba: “Nos ha gustado mucho Castellón, tiene un montón de cosas diferentes. Nos sentimos muy bien aquí”.

Published in: on July 30, 2010 at 9:06 pm  Comments (4)  

Profesorul Douglas Macdowell şi-a lăsat averea Universităţii Glasgow

În luna ianuarie, la un spital din Glasgow, profesorul de limba greacă, Douglas Macdowell, în vârsta de 78 de ani a trecut în eternitate din cauza onor complicaţii renale. Recent însă a fost dat publicităţii testamentul lui care a relevat că distinsul profesor de limbi a lăsat prestigioasei Universităţi din Glasgow unde a predat timp de 3 decenii suma de 2 milioane de lire.
From THE HERALD July 12 2010

Professor of Greek leaves £2m to revive his former post
Amazement at size of fortune left to Glasgow University
by SARAH SWAIN
AN esteemed professor has stunned the Scottish academic world by leaving a £2 million fortune to the institution where he worked for 30 years.
Professor Douglas MacDowell left the money in his will to Glasgow University on the basis that it is used to reintroduce his old position of Professorship of Greek
The job was mothballed when he stepped down nine years ago after serving the longest period in office of any Glasgow Professor of Greek since 1877.
Professor MacDowell died in hospital of renal failure aged 78 in January this year but the details of his will totalling £2,157,176.28 have just been revealed.
As well as expressing shock at the reportedly modest-living professor’s wealth, classics experts say the return of the post will be a welcome boost.
MacDowell is credited with establishing the Greek department’s reputation as one of the most revered seats of learning anywhere in the world.
Alan Milligan, 53, classics teacher at the High School of Glasgow, and his wife Dr Susan Milligan, 51, from the Classical Association of Scotland, both studied under the professor.
Mr Milligan said: “It’s one of the oldest chairs at Glasgow University. It will be great to have that tradition kept up.”
Dr Milligan said: “It will give the subject a great boost. It never stopped being taught but there wasn’t a specific chair of it.
“He was absolutely dedicated and was a superb teacher and a scholar who published prolifically. He was a quiet person, very thoughtful.
“He was very precise and had a terrific sense of humour. Nobody would have guessed he had a huge amount of wealth. It’s typical of him it has only come out after his death.”
An only child who never married, London-born MacDowell lived a modest lifestyle in a £100,000 flat in Glasgow’s Byres Road. He drove a £1228
Daihatsu hatchback car and his furniture and personal belongings were valued at £2767 after his death.
He also had a stamp collection worth £900 but the bulk of his riches were made up of stocks and shares including £115,000 of BP shares and £82,000 of shares in mining giants Rio Tinto.
However, in his obituary published in The Herald in February it was noted: “More than one impoverished postgraduate student benefited financially t from his generosity.”
He left £90,000 to friends and £10,000 to the National Trust for| Scotland.
Though the university refused to comment officially, one university source said: “This is a wonderful gesture from Professor MacDowell and has taken everyone by surprise.
“After he stood down as the Professor of Greek the position was frozen and not readvertised.
“I think he felt very passionately that it should be reinstated.
“Discussions are currently ongoing between solicitors handling his estate and the university to decide if and how the wishes in his will can be implemented.”

Published in: on July 19, 2010 at 5:04 pm  Leave a Comment  

Fata cu părul de foc a trecut în eternitate


Mădălina Manole, născută Magdalena Manole (n. 14 iulie 1967, Vălenii de Munte, judeţul Prahova, d. 14 iulie 2010) a fost o prea- iubită cântăreaţă. A fost îndrăgostită de muzică şi viaţă şi s-ar putea spune că a murit… din prea multă dragoste de viaţă.
Discografia ei cuprinde mai multe albume:
Albume

* 1991, Fată dragă, Electrecord
* 1993, Ei, şi ce?, Electrecord
* 1994, Happy New Year Electrecord
* 1995, The best of Mădălina Manole, Electrecord
* 1996, Trăiesc pentru tine, Roton Music
* 1997, Lină, lină Mădălină, Zone Records Polygram
* 1998, Cântă cu mine, Zone Records Polygram
* 2000, Dulce de tot, Nova Music Entertainment BMG
* 2003, A fost (va fi) iubire
* 2010, O 9 Mădălina Manole, MediaPro Music.
A fost supranumită Fată Dragă sau Fata cu părul de Foc iar acum ales să plece în eternite. Parcă a fost doar o floare de o zi ca în cântecul şi Şi Vei Pleca:http://www.youtube.com/watch?v=z_QvuXKhlHY
Cu puţin timp în urmă scria pe blogul ei (www.madalinamanole.ro) că s-a recompus şi că trăieşte într-o mişcare de rezistenţă. Astăzi urma să împlinească 43 de ani. Va rămâne fata cu părul de foc, născută la zi mare şi sortită să cânte dorul înlăcrimat fără de care nu există dragoste adevărată.

Published in: on July 14, 2010 at 8:23 am  Leave a Comment  

Aber Konstanza kann ich nicht entbehren – Dar de Constanţa nu mă pot lipsi

Deşi în aceste zile parcă s-a dezlănţuit potopul biblic din vremea lui Noe, este greu de uitat că este tutuşi vremea vacanţei de vară iar gândurile zboară spre mare. Regina Elisabeta era la fel ca mulţi dintre noi îndrăgostită de mare. Cunoscută ca scriitor sub pseodonimul Carmen Sylva, scria în Bucureşti pe 15 mai 1905: ,, Aber Konstanza kann ich nicht entbehren – Dar de Constanţa nu mă pot lipsi”. Aceste mărturisiri ale Reginei sunt prezentate pe blogul http://sylvaregina.wordpress.com/2010/07/10/constanta/ . Această pagină web aparţine Doamnei Zimmermann care şi-s susţinut doctoratul în filosofie cu teza ,, Elisabeth, Prinzessin zu Wied, Königin von Rumänien (1843-1916) Die dichtende Königin” (http://www.scribd.com/doc/17839475/Silvia-Zimmermann-CarmenSylva-Die-Dichtende-Koenigin-Diss-Marburg-2003).
Aber Konstanza kann ich nicht entbehren – Dar de Constanţa nu mă pot lipsi
10. July 2010 by sylvaregina (http://sylvaregina.wordpress.com/2010/07/10/constanta/)
„Nun gehe ich wieder nach Konstanza. Die Donaufahrt muss leider diesmal unterbleiben. Aber Konstanza kann ich nicht entbehren. Das ist die einzige Art, wie ich das ganze Jahr aushalten kann. Ich denke, auch der König kommt hin und wird Freude haben davon. Das große Leben im Hafen hat für ihn allen Reiz und entfernt die Monotonie, die das Meer sonst für ihn hat. Wie schade, dass er es nicht so gern hat, wie ich!“ (Bukarest, 21. Mai 1913).
„Mir war das Meer lieber als ich sagen kann. Das Wohnen in meinem kleinen Häuschen nahe am Leuchtturm war ein Wonne und das Begrüßen der ein- und ausfahrenden Schiffe eine stündliche Freude!“ (Sinaia, 19. Juli 1911)
„Ich gehe nun ein Paar Tage nach Konstanza, das wird mir gut tun, da das Meer mich immer wunderbar restauriert, besser als die Berge, die ich schlecht vertrage.“ (Bukarest, 15. Mai 1905)
Aus Briefen Carmen Sylvas, hrsg. von W. Deetjen, Leipzig: Seemann, 1920, S. 53, 39, 10).
* * *
„Plec din nou la Constanţa. Călătoria pe Dunăre din păcate nu va avea loc de data aceasta. Dar de Constanţa nu mă pot lipsi. Este singurul fel, cum pot suporta întregul an. Eu cred că şi Regele va veni şi îşi va găsi o bucurie. Forfota din port este atrăgătoare şi pentru el şi îi alungă plictiseala pe care o are marea de obicei asupra lui. Ce păcat că nu o îndrăgeşte şi el la fel ca mine!” (Bucureşti, 21 mai 1913)
„Mie mi-a fost dragă marea mai mult decât pot spune. Să locuiesc în căsuţa de lângă far a fost o mare plăcere, iar salutarea vapoarelor care vin şi pleacă o bucurie în fiecare oră!” (Sinaia, 19 iulie 1911)
„Plec pentru câteva zile la Constanţa şi asta îmi va face bine, căci marea mă reface minunat, mai bine decât munţii, pe care îi suport mai greu.” (Bucureşti, 15 mai 1905)
Din scrisorile Carmen Sylvei, ediţie îngrijită de W. Deetjen, Leipzig : Seemann, 1920, pag. 53, 39, 10, [ro: iz].

Foto: http://sylvaregina.wordpress.com/2010/07/10/constanta/

Published in: on July 13, 2010 at 1:46 pm  Leave a Comment  

Proiectul ecologic al Prinţului Charles

Activitățile publice ale Alteței Sale Regale Principelui de Wales sunt demne de remarcat. Este prezent de mai bine de 4 decenii în viața Marii Britanii și a Irlandei de Nord, dar și a altor națiuni și popoare reunite sub cupola Commonwealth-ului. Prinţul Radu consideră că este un model de leadership:
Principele Charles este un model de leadership. Unul diferit de al multor oameni ai puterii din generația lui, plin de inteligență, compasiune, profunzime, cunoaștere, constanță, eleganță și spirit de răspundere” (http://www.princeradublog.ro/jurnal/the-princes-rainforests-project/)
Este de admirat împlicarea Prinţului Charles în acţiuni şi proiecte referitoare la etica mediului şi Vă invităm să vizionați la adresa http://www.youtube.com/user/theroyalchannel?blend=3&ob=4#p/f/26/CUQ1K284Ip4
cuvintele Principelui de Wales, Moștenitorul Coroanei britanice, referitoare la acțiunile și proiectele sale în favoarea mediului înconjurător Mesajul are o durată de cinci minute şi jumătate şi nu veţi regret dacă îl ascultaţi!

Published in: on July 13, 2010 at 1:41 pm  Leave a Comment  

Bucate regale

Principesa Margareta s-a hotărât să dezvăluie secretele mâncărurilor regal şi a pregătit o carte de bucate regale. Demersul nu a fost uşor! Principele Radu mărturiseşte be blog că este ,,o carte de bucate de familie, cuprinzând rețete, fotografii, povești și relatări despre membri ai Caselor Regale europene și mondiale, veri ai Principesei”. Reţetele au fost selectate de la familiile regale înrudite cu principesa Margareta, clasificate şi încercate, iar demersul a durat mai mulţi ani. Ineditul volum va fi lansat în această toamnă.
Pentru a afla mai multe amănunte vă invităm să urmaţi linkul:
http://www.princeradublog.ro/jurnal/carte-regala-de-bucate/

Published in: on July 13, 2010 at 1:37 pm  Leave a Comment  

O lacrimă pentru Basarabia

Pe 6 iulie 1949 puterea sovietică a deportat din Basarabia 11.293 de familii – 35.796 per- soane, dintre care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. Un număr de 7620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte au fost acuzate de „colaborare cu fasciştii”, de „aparte -nenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”. Au fost în total trei valuri de deportări.
Operaţiune a fost numită conspirativ „IUG”/Sud s-a făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949.
Această cumplită pagină de istorie este evocată pe blogul Principelui Radu cât şi pe blogul Partidului Liberal din Basarabia. Nu avem dreptul să uităm. Cine îşi uită trecutul nu are dreptul la viitor!
Adriana Macsut
http://www.princeradublog.ro/atitudini/al-doilea-val-de-deportari-in-basarabia-%E2%80%93-6-iulie-1949/
http://falestiliberals.wordpress.com/2009/07/07/trei-valuri-ale-deportarilor-staliniste-din-r-s-s-moldoveneasca/

Published in: on July 13, 2010 at 1:23 pm  Leave a Comment  

La plimbare prin pădurea Busscaco

Mănăstirea Bussaco din Portugalia a fost construită de către călugării carmelitani în decursul secolului al XVII-lea şi a fost destinată a fi un loc de penitenţă. Este înconjurată de Pădurea Bussaco (Floresta do Bussaco) care de fapt nu este doar o pădure ci un enorm parc dendrologic, având 104 hectare, împrejmuit cu ziduri medievale şi îngrijit cu atentie de călugarii stabiliţi aici cu multe secole în urmă. Au fost aduşi copaci exotici din toate colţurile lumii iar astfel a fost făcută o splendidă gradină botanică.
De precizat că în acestă zonă a avut loc în 1810 bătălia în care armata anglo-portugheză condusă de către Ducele de Wellington a învins oastea franceză a lui Napoleon (27 septembrie 1810, în timpul Războiului Peninsular).
În 1885 fost construită aici o reşedinţă pentru familia regală care în 1917 a fost transformată într-un hotel de lux.
Doris şi Dan Izvernariu au făcut a călătorie în această zonă şi au avut bunăvoinţa să ofere pozele pentru citorii acestui blog!
Doris Izvernariu precizează că acest loc a fost disputat în numeroase bătălii şi că fost iniţial o închisoare-penitenţă cu regim foarte dur.
Ar mai fi de adăugat istoria cuceririi franceze, a recuceririi portugheze şi regimul dur al penitenciarului; căsuţele de piatră ce le vezi în pădure sunt de fapt chilii izolator-temniţă, aici se primea odată la săptamână o bucată de pâine şi apă. Se spune ca fiecare chilie temniţă avea clopotul ei şi la o anumită oră suna clopotul mare al …mănastirii după care fiecare încarcerat avea obligaţia ca pe rând să îşi sune clopotul chiliei pentru ca persoanele aflate jos în mănăstire să ştie câţi au mai rămas în viaţă în acea zi.

Published in: on July 11, 2010 at 6:27 pm  Comments Off on La plimbare prin pădurea Busscaco  

Eco-filosofie … la dimensiune regală (http://www.princeradublog.ro/jurnal/eco-filosofie-online/)

Problematicile actuale din ecologie stârnesc dezbateri acerbe în Occident, iar filosofia este în măsură să supună interogaţiei anumite aspecte din acest domeniu relativ nou. Eco.ifilosofie.ro este un proiect marca ifilosofie.ro care va oferi un spaţiu înţesat cu texte, noutăţi şi meditaţii în jurul tematicilor ecologiei. Iniţiativa acestui proiect ecologic aparţine lui Rareş Iordache. La acest proiect am aderat şi eu cu multă bucurie şi din tot sufletul! Echipa redacţională este compusă din Rareş Iordache, coordonatorul proiectului ifilosofie.ro, Raluca Bugnar,redactor/ jurnalist eco.ifilosofie.ro şi Adriana Macsut, redactor eco.ifilosofie.ro.
Iniţiativa nostră ecologică a fost semnalată pe blogul Alteţei Sale Principele Radu:,,Vă semnalez cu plăcere apariția unui portal de texte, meditații si dezbateri pe teme de eco-filosofie. Se numește “eco-ifilosofie” și poate fi accesat la adresa http://eco.ifilosofie.ro/”Ţ(http://www.princeradublog.ro/jurnal/eco-filosofie-online/). Se mai precizează că:,,Portalul este alcătuit și menținut de o echipă tânără, chiar foarte tânără: Rareș Iordache, Raluca Bugnar și dna Adriana Macsut”. (ibidem). Alteţa dedică membrilor echipei redacţionale căteva fotografii eco: ,, Lor le ofer în dar câteva eco-fotografii de la sărbătoarea mea de 50 de ani”
Casa Regală a României acordă multă atenţie acţiunilor ecologice. Este o acţiune normala şi binevenită pentru că dacă nu avem grijă de natură s-ar putea să nu mai existe viitor pentru oameni! În incheiere ţin să mulţumesc Alteţei Sale pentru acest demers.Eco-filosofia este un domeniu aparut in anii 70 dar in Romania preocuparile in acest sens sunt de data recenta. Intr-o lume bantuita de criza, ecologia ar putea parea o preocupare fara sens. Totusi daca nu avem grija de mediu acum si aici … s-ar putea ca maine sa nu mai existe. Va vom trimite in continuare semnale cu articolele noastre. Initiativa proiectului eco-filosofie apartine lui Rares Iordache. Impreuna cu echipa eco-filosofie si cu Stefan Grosu voi face tot ce pot spre a arata cat de importanta este etica mediului!. Va vom semnala periodic noile noastre articole. Va multumim pentru aprecieri!
http://www.princeradublog.ro/jurnal/eco-filosofie-online/

Un blog de Principele Radu al Romaniei Publicat in: Jurnal, data: 09.07.2010 Eco-filosofie online
Vă semnalez cu plăcere apariția unui portal de texte, meditații si dezbateri pe teme de eco-filosofie. Se numește “eco-ifilosofie” și poate fi accesat la adresa http://eco.ifilosofie.ro/

Cuprinsul portalului este variat și inteligent. Se vorbește cu suplețe, simplitate și argumente despre locuri frumoase din România, precum Slănic-Prahova, despre muzica tânără a momentului (vezi Festivalul de Jazz din Gărâna), despre mina uraniferă de la Băița, despre inteligența ecologică (alte două subiecte care ar merita dezbătute ar fi inteligența politică și cea instituțională), despre Roșia Montana și despre Cișmigiu.

Portalul este legat de situl asociației MaiMultVerde și are, de asemenea, legături cu subiecte precum Campionatul mondial de fotbal sau conferința pe teme de creștinism și spirit vegetarian de la Leeds (Marea Britanie). Puteți găsi pe acest sit încă multe alte subiecte interesante, care mai de care mai surprinzătoare și mai originale.

Portalul este frate cu cel intitulat ifilosofie.ro

Portalul este alcătuit și menținut de o echipă tânără, chiar foarte tânără: Rareș Iordache, Raluca Bugnar și dna Adriana Macsut. Lor le ofer în dar câteva eco-fotografii de la sărbătoarea mea de 50 de ani.

Vă doresc un sfârșit de săptămână plăcut!

Published in: on July 10, 2010 at 7:45 pm  Comments Off on Eco-filosofie … la dimensiune regală (http://www.princeradublog.ro/jurnal/eco-filosofie-online/)  

Şcoala de Păltiniş, paideia (παιδεία) pentru pentru un boxeur

În accepţia lui Constantin Noica, educaţia ( adică paideia în limba greacă nu reprezin- tă nu mai o simplă formare în sistemul de învătământ tradiţional ci se constituie a fi o veritabilă devenire ontologică, în spiriul Paideea din vechea Academie a lui Platon. Începând din anul 1975 şi până la moartea sa, survenită pe 4 decembrie 1987, gânditorul neoplatonician, Constantin Noica se retrage la Păltiniş spre a se dedica filosofiei. Locuinţa sa, o cabană modestă, se transformă treptat în loc de pelerinaj pentru tinerii insetaţi de cultură. Apare astfel un centru al dialogului socratic dintre Maestrul Noica, în calitate de mentor filosofic şi dispolii săi care sunt însetaţi să aprofundeze valorile culturale prin educaţie, în sensul adânc de paideia în vederea devenirii întru fiinţă. Şcoala de la Păltiniş se situează din proiectul noician potrivit căruia cultura a este o modalitate de a evada din gulagul comunist şi de a merge pe drumul greu al devenirii fiinţiale după reperele paideice ale axiologiei culturale clasice.
Biografii oficiali nu ştiu totuşi că printre discipolii ei virtuali se numărau şi membrii lotului naţional de box- juniori,care pe atunci făceau cantonament în acea zonă. În perioada cantonamentelor ( anii 79- 83 ) membrii lotului naţional de box juniori, Constantin Noica şi discipolii noicienii deveneau consăteni la Păltiniş. Tinerii boxeuri treceau timizi pe lângă cabană şi nu aveau curajul să intre dar citeau cu nesaţ oepera noiciană. Crucea culturii părea a fi mai grea decât loviturile unui meci de box dar ei aveau nevoie de un antrenor cultural-spiritual care să le spună: ,,aruncă-te în larg, n-ai să te îneci” care tradus în limbajul ringului aruncă-te în ring şi boxează fără teamă. Cuvintele lui Noica îi pregăteau pentru victorie. Noica însuşi îi admira pe frumoşii atleţi care se antrenau la Păltiniş dar nu avea curaj să se apropie de ei.
O întâlnire emoţionantă a avut loc la Suceava pe 10 iulie 2009, la conferinţa filosofică ,, Noica după Noica” (sub coordonarea prof.univ.dr Emilia Guliciuc şi prof univ dr Viorel Guliciuc) între Octavian Nicolae, prietenul de suflet al Constantin Noica şi Ştefan Grosu ( fost component al lotului naţional de box juniori din acea perioadă, câştigător al Cupei Prietenia, trofeu suprem al Camionatului de box al ţărilor Socialiste de atunci). Octavian Nicolae actualmente s-a stabilit la Păltiniş să aibă grijă de mormântul prietenului său: ,,Pentru voi Noica a fost un filosof dar pentru mine a fost un prieteen de suflet, cel mai bun prieten al meu şi stau să am grijă de mormantu lui”. Ştefan Grosu, licenţiat în teologie catolică, a continuat să studieze filosofia în spiritul paideia noician cu aceeaiaşi dăruire ca în perioada în care făcea box de performanţă aşa în anul 2009 în care s-au împlinit un secol de la naşterea filosofului a participat la trei conferinţe filosofice dedicate filosofului rostirii româneşti. La conferinţa de la Suceava Octavian Nicolae l-a recunoscut pe frumosul atlet de odinioară Ştefan Grosu: ,, Dum- nezeule, tu eşti acela … mă uitam împreunnă cu Noica de departe cum alergai, cum tăiai lemne…, eraţi minunaţi cu corpurile voastre de atleţi olimpieni .. iar eu şi Noica eram deja bă- trâni, vă admiram în taină şi nu aveam curaj să ne apropiem ….aş fi vrut să fie şi prietenul meu Noica aici”. Modest fostul boxeur a căutat să schimbe subiectul: ,, Ei lasaţi .. nu eram decît nişte sportivi adolescenţi. Ne visam şi noi campioni … dar fără antrenamementul spiritual cu cărţile noiciene nu am fi avut forţa să boxăm, să câştigăm un meci …”.
Ştefan Grosu nu s-a limitat însă la box ci având un suflet religios s-a apropiat de mu-zica preclasică biseicească şi făcut doi ani pregătire în particular de orgă şi visa să ajungă or- ganist. Dar Nicolae Ceauşeşcu i-a distrus visul de a devein organist prin desfiinţarea clasei de orgă de la Conservatorul din Bucureşti. La 19 ani cariera lui în box a fost brusc curmată de că- tre un golan care fără motiv l-a lovit cu ranga peste mână în parcul Cişmigiu.
Obișnuiește să spună cu modestie că are deosebita onoare de a se număra printre voluntarii Fundaţiei Principesa urmând o veche tradiţie regală din familia tatălui său. În amintirea buniicii paterne, fostă domnişoară de onoare a Reginei Maria şi discipol al Cardinalului Vladimir Ghika ( din familia princiară Ghika, mort în gulagul comunist) adăuga numele de Bak, vechi nume nobiliar transilvănean. Fiică a unui ofiţer, absolventă a pensionului de la Şcoala Centrală, bunica lui Ana Bak, a fost aleasă să facă parte din suita domnişoarelor de onoare ale reginei Maria. Copilăria lui, petrecută într-o casă veche din Chibrit, încărcată de mobillier din lemn masiv din epoca victoriană, este populată de poveşti cu trecute vieţi de doamne şi domniţe din familiile nobiliare: Berindei, Bibescu, Brătianu, Cantacuzino, Carp, Camărăşescu, Ghika, Kreţulescu, Ştirbey dar si despre copilăria regelui Mihai. De câte ori privind focul arzand în sobă, din străvechiul pat cu baldachin, nu a visat că trăia în acele vremuri romantice şi s-a întrebat ce ar fi fost dacă roata istoriei nu s-ar fi schimbat şi monarhia nu ar fi fost înlocuită cu regimul communist? Mergea înveşmîntat în costum făcut pe comandă, în vizite protocolare la prietenele bunicii – bătrane doamne care mai ţineau încă tradiţia ceaiului de la ora cinci şi care îl serveau cu şerbet şi ciocolată de casă. Din nefericire co- pilaria şi adolescenţa lui au fost întunecate de către educaţia materialist-dialectică a regimu- mului comunist dar acasă, sub călăuzirea bunicii, răsfoia vechi reviste franţuzeşti şi aprofun- da filosofia tomistă, considerată retrogradă pe atunci şi chiar învăţa să gătesc după vechi re- ţete din cărţile de odinioară. ,, O amintire dragă sufletului meu, mărturişeşte Şefan Grosu este participarea, alături de tătăl şi bunica mea, la concertul aniversar la Ateneu în 1987 sus- ţinut de către Cella Delarancea ajunsă la vârsta de 100 ani. Atunci doamna Cella Delavran- cea a spus că îi lasă pianul maestrului Dan Grigore”. De abia în februarie 2008, invitat fiind la Palatul Elisabeta la Seara de Istoria Religiilor a putut relua tradiţia regalistă a familiei Bak. Amitirile au început să îi răscolească sufletul şi a simţit-o alături, ca un înger păzitor, pe bu- nica lui, bătrana contesă, fostă domnişoara de onoare are l-a crescut în tradiţia onoarei pen- tru ţară, rege şi regină ( bunica, Ana Bak, a trecut lumea veşniciei în anul 1991 ). La aceasta Seara de Istoria Religiilor, am avut cinstea de a afla despre activitatea acestei Fundaţii chiar de la Principesa Margareta. A ajuns astfel după ce a urmat cursurile de voluntariat ţinute de către Florin Koleci, la Centrul Generaţii de la Liceul UCECOM unde i-a cunoscut coordo -natori minunati numiţi Sorin Marinescu, Victoria Creţu, Mario Demezzo . La Centrul Gene- raţii nu a cunoscut bătrâni neputincioşi ci intelectuali aflați la varsta a treia dar cu spiritul încă tânăr şi de la care a aflat că învăţatura şi dragoste de carte sunt valori perene în viaţă. Pe 25 octombrie 2008, în calitate de voluntar am avut onoarea , de a participa, cu ocazia zilei Majes- tăţii Sale, Regele Mihai, la concertul caritabil unde pianistul, de talie internaţională, Dan Gri- gore, a susţinut recital de pian. Pe 25 octombrie 2009, evenimentul s-a repetat dar concertul a fost susținut către de Orchestra de Cameră a Filarmonicii George Enescu, dirijată de către Cristian Mandeal. Fondurile strânse sunt folosite pentru ajutorarea copiilor talentaţi din fa- milii modeste.
Acest material se poate înscrie în categoria biografii prăfuite din vremuri trecute cu domnițe și domni. Într-o societate în care predomină pseudovaloarea un simplu blazon nobi- liar nu valorează nimic și nu vinde ziarul cum s-ar spune. Singura avere a lui Ștefan Gosu este un apartatament de bloc, înțesat de cărți şi onoarea blazonului nobiliar Bak.
Pe 20 februarie Ştefan Grosu-Bak face 46 de ani și privește înapoi cu mînie spre tăvă – gul istoriei care i-a distrus visul de a deveni ofițer în garda regală. A rămas cu onoarea unui vechi și dragoste pentru rege și țară dar și dorința de a ajuta, după puteri, pe cei mai săraci decăt el. Acesta e motivul pentru care ales să facă facultatea de teologie ( didactică) și parcă astfel se simte mai aproape de oameni și de Dumnezeu. Mai are totuşi puterea să viseze şi meargă pe urmele antrenorului său spiritual Constantin Noica şi vrea să urmeze un doctorat în filosofie. Priveşte cu tristeţe spre situaţia de impas a boxului românesc actual şi crede că boxeurii de astăzi ar avea nevoie un consilier spiritual filosof care să-i antreneze pentru victo- torie: ,, Să ştiiţi că boxul nu înseamnă doar pumni, că un boxeur nu are doar muşchii ci şi cre- ier. Nu se poate face box de performanţă fără filosofie şi teologie pentru că este nevoie şi de o disciplină spirituală şi de credinţă”.
Ştefan Grosu Bak este conştient că nu este decât un un fost boxeur şi un nobil sărac şi prăfuit şi aruncat cum spune el ,, la coşul de gunoi al istoriei”. Paideia noiciană l-a ajutat să supravieţuiască în gulagul communist dar îi este de folos şi acum în perioada postrevoluţio-nară de criză. Continuă să creadă că până la urmă că dragostea de carte şi adevăratele valori se vor impune şi vor dispărea vedetele inculte şi non-valorile şi speră că va câştiga meciul de box cu destinul. În permanenţă destinul va fi adversarul din umbră dar este conştient că doar laşii aduc ca scuză pentru nereuşita vieţii lor, o soartă nedreaptă.

Published in: on July 10, 2010 at 6:48 pm  Comments (3)