Adio …. Domunule Adrian Păunescu

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, plasa Bălți, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) a fost poet, jurnalist om politic contemporan care s-a implicat efectiv în viaţa cetaţii, cu bune şi cu rele.
A fost ctitorul Cenaclului Flacăra, manifestare desfășurată periodic în anii 1973–1985,, unde artiștii, descoperiţi de poet în diverse zone erau promovați şi prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros şi entuziast. Acum apar diverse voci care consideră cenaclul o manifestare ceauşistă dar trebuie judecată această manifestare cenaclistă la nivelul vieţii de atunci care era limitată de către numeroasele restricţii ale sistemului totalitar comunist. Bardul de la Bârca (este locul unde poetul a copilărit) a inventat efectiv sintagmele:
-,,generaţie în blugi şi tânără” pentru a încadra astfel spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, iubitor al genurilor folk și rock;
-Craiova maxima şi Craiova campioana unei mari iubiri prin care şi arătat ataşamentul făţă de echipa de fotbal Universitatea Craiova,
-,,şi totuşi există iubire/şi totuşi exită blestem/ dau, dau lumii de ştire/iubesc, am curaj şi mă tem” pe care îndrăgostiţii le şoptesc.
Au apărut precum şacalii diverşi judecători după ce poetul a trecut în eternitate dar ar trebui totuşi să ridice primul piatra doar acela care a fost dizidentul perfect, acela care n-a colaborat deloc cu regimul totalitar. Eu recunosc sunt vinovată pentru că am rostit legământul de pionier şi de utecist şi că am recitat versurile lui Adrian Păunescu.
Trupul poetului a fost aşezat în cripta din cimitirul Belu într-o zi frumoasă de octombrie iar astfel versul lui a amuţit şi mine pentru el nu mai există. A trecut în cartea aducerilor aminte. Trupul lui este acum ,,calcar şi cuvânt” şi s-au aşternut peste el ,,tăcerile postume”. Noi supravie-ţuitorii rămânem în lume: Că suntem în lume pe-acolo prin partea/Pe unde întârzie poşta şi moartea.
A consemnat Adriana Mihaela Macsut (Foto Ştefan Grosu)
P.S. L-am cunoscut personal pe Adrian Păunescu în primăvara anului 1996 la o conferinţă de presă ţinută la Primăria din Craiova. Aveam opţiuni politice diferite. Poetul era considerat nostalgic comunist iar eu mă pronunţam atunci ( ca şi acum) pentru pluripartitism, monarhie, liberalism. Scrisem chiar un grupaj de articole ironice despre Adrian Păunescu. La respectiva conferinţă de presa Arian Păunescu a avut însă tăria de caracter să îmi spună că că îi plac articolele mele deoarece sunt scrise cu talent şi că se bucură că a apărut un jurnalist bun în Craiova lui dragă. În aceiaşi perioadă însă un jurnalist de la un ziar local (Cuvântul Libertăţii) m-a numit ,, autostrada de la Maglavit”.

Advertisements
Published in: on November 16, 2010 at 10:25 pm  Leave a Comment  

The URI to TrackBack this entry is: https://adymacsut.wordpress.com/2010/11/16/adio-%e2%80%a6-domunule-adrian-paunescu/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: