În vizită la cimitirul vesel din Săpânţa


La începutul lunii decembrie am participat la o conferinţă inernaţioala de ştiinte socio-umane şi economie la Baia Mare. Am reusit sa ajung cu aceasta ocazie la celebrul cimitir vesel de la Săpânţa.
Cimitirul Vesel este locaş pentru morminte din satul Săpânța, județul Maramureș. Este vestit pentru crucile mormintelor care sunt sunt decorate cu picturi naive, viu colorate şi epitafe care prezintă scene din viaţa și ocupația persoanelor înhumate. Pe cruci se pot citi versuri amuzante în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective. După ce crucea este sculptată, este apoi pictata cu un fundal albastru în nuanţa aşa numită “Albastru de Săpânţa“. Scenele sunt pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde. Nicio cruce nu e terminată fară o scurtă poezie, câteva rime simple, între 7 si 17. Epitafurile sunt scrise într-un stil sincer, spontane,la persoana I fiind mesaje adresate în mod metaforic de către cel decedat celor aflaţi în viaţă. Fiecare poem conţine numele celui decedat precum şi un aspect caracteristic din viaţa respectivei persoane.
Acest cimitir îşi propune să râdă pur şi simplu de moarte. De obicei moartea reprezintă un eveniment solemn. Caracterul deosebit al acestui cimitir este legat religiosă a dacilor, a căror credinţă bazată pe nemurire considera naşterea ca un motiv de tristeţe iar moartea ca un motiv de bucurie întrucât persoana respectivă ajungea într-o altă viață, mai bună şi mai frumoasă, fără durere şi înstristare
Acest cimitir vesel a pornit cu câteva de la câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraș. În 1935, Pătraș a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost amenajat cu aproximativ 800 de cruci, scluptate din lemn de stejar. Ctitorul cimitirului a trecut el însuşi în eternitate. Iată epitaful lui:
De cu tânăr copilaş
Io am fost Stan Ion Pătraş,
Să mă ascultaţi oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orişicine mi-a cerut.
Vai săraca lumea mea
Ca greu am trăit îin ea
Aici eu mă odihnesc
Şi Pop Gheorghe mă numesc
Ca un brad frumos din munte
Eram la părinţi în curte
Tânăr şi de omenie
N-a fost mulţi în sat ca mine
Când armata am terminat
Maşina mi-am cumpărat
Şi-n toată ţara am umblat
Preteni mulţi eu mi-am aflat
Preteni mulţi şi de omenie
Aşa cum mi-o plăcut mie
Când a fost să fecioresc
În pământ eu putrăzăsc.

După moartea lui Stan Pătraş în 1977 opera lui a fost continuată de către ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.
Treptat inedintul locaş de înmormântare a devenit faimos şi a fost trasformat într-un muzeu în aer liber.
O vizită în tinutul maramureşean fără un popas la cimitirul vesel pare neterminată. Nu ocoliţi cimitirul vesel când treceţi prin Maramureş! Inevitabil viaţa fiecăruia dintre noi se încheie cu evenimentul necruţător al morţii. Totuşi popasul la Cimitirul Vesel ne determină să tîim cu mai multă intensitate şi bucurie fiecare clipă a vieţii. Epitafurile naive de pe crucile de aici ne arată că ne putem bucura de fiecare clipă a vieţii.

Advertisements
Published in: on December 29, 2010 at 3:26 pm  Leave a Comment  
Tags:

The URI to TrackBack this entry is: https://adymacsut.wordpress.com/2010/12/29/in-vizita-la-cimitirul-vesel-din-sapanta/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: