Remember decembrie 89

Deja au trecut peste două decenii de viaţa aşa numită liberă şi democratică. România a cunoscut o expresie a dictaturii comuniste iar ieșirea din sistem a fost violentă și sângeroasă.
Nu pot însă uita evenimentele dramatice petrecute în decembrie 89. Viaţa m-a purtat atunci în aşa numita vâltoare a întâmplărilor de atunci.
Eram destul de tânără pe atunci. De abia pe 30 decembrie am împlinit 22 de ani. Entuziasmul tinereţii m-a determinat să particip în mod activ la evenimentele revoluţionare. Am ajuns să fiu membru în FSN Craiova apoi am făcut parte din delegaţia studentească, participantă la prima adunare liberă a studenţilor români din Bucureşti. În cadrul FSN Craiova am fost responsabil cu preluarea apelurilor telefonice şi pot spune că ştiu multe despre evenimentele stranii întamplate atunci în Craiova. Nu am înţeles nici atunci şi nu înţeleg nici acum de ce armata craioveană era aşa de prost pregătită. Se primeam telefonii aiuristice despre preusupuşi terorişti, se tragea fără noimă. Cred că la atâţia ani de la evenimentele de atunci nimeni nu vrea să ştie totuşi adevărul. Oameni care nu au avut nicio legătură cu evenimentele revoluţionare din Craiova primesc acum pensii uriaşe de luptători în Revoluţie. Cum este oare posibil să fie de vânzare eroismul!?
Pe 28 decembrie “89 am ajuns la Bucureşti împreună cu încă 11 studenţi craioveni (eram sigura fată din grup). Am stat în perioada 28-30 decembrie la Casa Studenţilor din Bucureşti. Am dormit pe un fotoliu. Erau acolo studenţi din Bucureşti, Timişoara, Cluj. Suceava. Ne-am strâns acolo într-un impuls spontan. În scurt timp toţi studenţii de acolo ne-am dat seama că revolta noastră fusese confiscată de către aşa-numiţi comunişti democraţi, coordonaţi de către Ion Iliescu, care erau deja pregătiţi să preia puterea. A fost trimis ca ante- mergător un student întârziat numit Marian Mierla, membu FSN naţional şi în vârstă de vreo 37 de ani. Rolul lui era să convingă studenţii să recunoască partidul unic FSN. Nu a reuşit să ne convingă. Noi, delegaţii studenţilor din toată ţara, am cerut în sedinţă deschisă pe 30 decembrie 89 pluripartitism şi restaurarea monarhiei. Speram atunci că Majestatea Sa Regele Mihai va reveni la conducerea ţării.
Din ziua de 22 decembrie 89 visez la clipa restaurării monarhiei în România. Am fost monarhistă, înainte de a merge la şcoală. Bunicul meu, vechi tărănist, aflat în organizaţia de tineret a lui Corneliu Coposu, a fost obsevator tărănist la alegerile din 1946 şi 1990. Poveştile copilăriei mele erau presărate cu eroi ai lupte anticomuniste precum Majestatea Sa regele Mihai, Sfinxul Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Doamna Elizabeta Rizea etc. Visam să fiu haiduc… să strâng o trupă în munţi şi să eliberez ţara de dictatura comunistă.
Nu îmi pierd totuşi speranţa că voi trăi momentul în care monarhia va reveni acasă cu adevărat în România şi că voi înceta să se perinde la conducere diverşi escu, preocupaţi doar de îmbogăţirea familiilor lor şi a cercurilor de interese. Doar restaurarea monarhiei poate garanta în România valorile unui stat democratic de drept!

Published in: on December 31, 2010 at 3:41 pm  Comments (6)  
Tags: