În ziua de sâmbătă 7 mai masteranzii de la Facultatea de Filosofie au avut o plină în care maestrul de ceremonii a fost Prof. Univ. Dr. Viorel Guliciuc.
Prima parte a zilei a fost dedicată (între 10,30-14,00) unei sesiuni de referate despre educaţie şi Umanism UERU, 7 Mai 2011.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de către cercetătorul de la Academia Română Filiala Iaşi, Catălina Răducu. Ea a rostit un laudatio in memoriam Prof. Univ. Dr. Emilia Guliciuc, care în luna februarie a trecut în eternitate. În memoria Emiliei Guliciuc s-a păstrat un moment de reculegere. Referate susţinute din prima parte a zilei a fost împărţită în mai multe secţiuni:
-Secţiunea Cultură şi filosofie coordonată de către Dr. Cătăina Raducu şi Teolog Ştefan Grosu
-Secţiunea Resurse umane şi economie coordonată de către Drd Adrian Mihaela Macsut şi Marian Socoliuc;
-Secţiunea Comunicare şi eucaţie, coordonată de către Drd Gabriela Platon şi Prof. Drd. Monica Creţu.
În partea a doua a zilei între orele 14,30-18 au avut loc:
-lansarea volumului Noica după Noica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2011, îngrijit de către Prof. Univ. Dr. Emilia Guliciuc şi care reuneşte referatele prezentate la Conferinţa Noica după Noica din 10-12 iulie, 2009 precum și
– sfințirea troiței In Memoriam Emilia Guliciuc, adormită întru eternitate.
Personalitatea academică și spirituală a Prof. Univ Dr. Univ Emilia Guliciuc a fost evocată în chip emoționant de către Conf. Univ. Dr. Mariana Boca.
Volumul Noica după Noica se deschide cu referatul Noica Întruchipatul (pp.5-12), aparținând Prof. Univ. Dr. Emilia Guliciuc care ,,a fost fermecată de viața, personalitatea și opera lui Constantin Noica”(p.198) iar divinitatea a îngăduit ,,să-l întâlnescă într-o călătorie, în anul în care filosoful s-a mutat la Domnul, împreună cu fetele ei, Roxana-Emma şi Valeria-Alina, şi cu soţul ei, Viorel” (ibidem) şi care mai apoi, în ultima parte a vieţii era preocupată spre a rosti cu sufletul Rugăciunea Domnească întrucât ,,filosoful smerit, ştie atunci când se roagă, căutând sensul vieţii, i se dă pîinea cea întru fiiinţă la adormirea sa (Tesaloniceni 4,13-15)”(p.200)