Este povestea mea … de la film la teatru

 

teatru copiiDin anul 2016,  viața mă poartă navalnic pe căi nebănuite  și apar noi și noi provocări. Am jucat în filme (western și de groză), show cu cai, iar astăzi am ajuns să fiu un personaj într-o piesă pentru copii, ,,O mică greșeală”, alături de colegii mei de la trupa Spiridușii: Denisa Dascălu, Daniel Neguț și Violeta Niculae. Astazi toți patru am fost spiridușii care au adus bucurie în sufletele copiilor la Biblioteca Ion Creangă din București. De săptămâna viitoare, voi începe munca și la o piesă de teatru pentru …. oameni mari. Categoric pot spune că viața poate începe și poate fi frumoasă, chiar și la 50  ani. La vita e bela . Mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în talentul meu artistic… și m-au luat efectiv de mână și mi-au: menirea ta este… scena și filmul.

P. S. Aici este linkul despre eveniment!!! https://www.facebook.com/events/2278309852225869/?event_time_id=2278309862225868

Advertisements
Published in: on May 30, 2019 at 6:43 pm  Comments Off on Este povestea mea … de la film la teatru  

Istoria este crudă cu femeile -Recenzie:Andrei Oișteanu, Sexualitate şi societate, Editura Polirom, Iași, 2016 –

Nu este un tratat de sexualitate cum arată titlul, ci o abordare istorică și antropologică al locului femeii în societate. De exemplu, tulburătoare sunt prezentările despre dreptul ius primae noctis (din latină: dreptul primei nopți) asupra femeii exercitat de regi, împărați,  nobili, grofi, boieri. Sunt destui istorici și antropologi care spun că este doar o cutumă, dar Andrei Oișteanu, prezintă documente prin care arată, în mod clar, că este o realitate crudă în care femeia este victimă. Există și aspecte mitologice ale situației, dar o judecată etică, demostrează că femeia este doar un obiect care, de-a lungul istoriei, s-a supus acestui obicei barbar.

,,Unul dintre cele mai misterioase și mai controversate subiecte, printre istorici și antropologi, este  existența sau nu a vreunei reglementări de tip ius prima primae noctis (…). S-a spus că au existat legi care reglementau acest obicei, că a fost doar un  simlu mit  sau un mod al mascului alfa de a-și etala  puterea” ( p. 7).

Cumplite sunt paginile în care autorul prezintă modul cum erau tratate roabele rome până în secolul al XIX-a când a avut loc dezrobirea: ,,prezența numeroaselor țigănci, care mișunau prin curți (…) alcătuiau penru boieri adevărate haremuri”.   

Sunt 35 de capitole în cartea ,,Sexualitate și societate” despre fetișuri, erotism, coduri de limbaj, legende de prin Europa și Asia  și chiar din Romania care acoperă istoria antică și medievală, dar și aspecte înapoiate contemporane, prin care autorul, Andrei Oișteanu, spune clar istoria e crudă pentru femei: ,,Trăim într-o societate, în care lumea spune povestea lui, nu povestea ei”

oisteanu

Published in: on May 21, 2019 at 10:10 am  Leave a Comment  

IOAN PAUL AL II-LEA AVEA JURNAL

Timp de mai mult de patru decenii, Ioan Paul al II-lea a ținut un jurnal personal unde a consemnat clipe de reculegere, rugăciuni, lecturi, reflexii despre credință, prieteni și  problemele lumii. Totuși el a cerut ca aceste însemnări să fie arse.
,,Papa ar fi vrut ca aceste însemnări intime să fie distruse după plecarea sa din această lume. Știm câte manuscrise de mare preț au revenit umanității tocmai pentru că le­ga­tarul testamentar – aici, fostul secretar particular al Papei, cardinalul Stanisław Dziwisz – n-au pus în practică voința de­functului. (…) Din fericire, ucenicul Papei s-a supus mai cu­rând Bisericii, punând însemnările la dis­poziția Congregației pentru Cauza Sfin­ților. Ele au ajuns, astfel, la lumina ti­pa­ru­lui, ca dar către întreaga lume creștină” (Teodor Baconsky, ,,Incursiune în tainița unui sfânt contemporan”, în Revista 22, 21.04.2015)
Este o carte de exerciții spirituale în tradiția lui Ignațiu lui Loyola, prin care sfântul recunoaște cu modestie: „Văd în slujirea mea o cale de participare la lucrarea Mântuirii.“ (Karol Wojtyła, 12 august 1969). Așadar este prezentată lupta cotidiană a lui Ioan Paul al II-lea, adică acele reflexii în care acesta se întreabă dacă a trăit cu adevărat în spiritul Evangheliei. Primele însemnări sunt din 1962 și se referă la meditații spirituale despre:  moarte,  putere,  creaţie și  persoane divine.
,,Trecutul acestor teme şi novum [noutatea] (necesitatea de a găsi un numitor comun pentru toate experienţele şi reflecţiile): mă simt întru totul în mâinile Domnului – conţinutul acelui `totus Tuus` [`al Tău în întregime`] şi-a găsit parcă un nou loc. Când orice problemă `a mea` o încredinţez Mariei, o pot rezolva, ce-i drept, nu fără riscuri (nu trebuie pentru asta să bravezi, ci să-ţi păstrezi omenia, să te pregăteşti cum se cuvine). Totuşi la un moment dat trebuie să renunţi la calculele omeneşti şi să conştientizezi într- un fel sau altul dimensiunile divine ale oricărei probleme dificile” (IOAN PAUL AL II-LEA, ÎN MÂINILE DOMNULUI. ÎNSEMNĂRI PERSONALE: 1962-2003, Editura Humanitas, București, 2015, p. 7,)
jurnal ioan paul ii
Published in: on May 20, 2019 at 10:16 am  Leave a Comment