Nu este un tratat de sexualitate cum arată titlul, ci o abordare istorică și antropologică al locului femeii în societate. De exemplu, tulburătoare sunt prezentările despre dreptul ius primae noctis (din latină: dreptul primei nopți) asupra femeii exercitat de regi, împărați, nobili, grofi, boieri. Sunt destui istorici și antropologi care spun că este doar o cutumă, dar Andrei Oișteanu, prezintă documente prin care arată, în mod clar, că este o realitate crudă în care femeia este victimă. Există și aspecte mitologice ale situației, dar o judecată etică, demostrează că femeia este doar un obiect care, de-a lungul istoriei, s-a supus acestui obicei barbar.
,,Unul dintre cele mai misterioase și mai controversate subiecte, printre istorici și antropologi, este existența sau nu a vreunei reglementări de tip ius prima primae noctis (…). S-a spus că au existat legi care reglementau acest obicei, că a fost doar un simlu mit sau un mod al mascului alfa de a-și etala puterea” ( p. 7).
Cumplite sunt paginile în care autorul prezintă modul cum erau tratate roabele rome până în secolul al XIX-a când a avut loc dezrobirea: ,,prezența numeroaselor țigănci, care mișunau prin curți (…) alcătuiau penru boieri adevărate haremuri”.
Sunt 35 de capitole în cartea ,,Sexualitate și societate” despre fetișuri, erotism, coduri de limbaj, legende de prin Europa și Asia și chiar din Romania care acoperă istoria antică și medievală, dar și aspecte înapoiate contemporane, prin care autorul, Andrei Oișteanu, spune clar istoria e crudă pentru femei: ,,Trăim într-o societate, în care lumea spune povestea lui, nu povestea ei”