Despre Luxembrurg cu… text de Maria Almășan și acompaniament muzical cu Mária Nagy

La Înstitutul Cultural Român din București, jurnalista Marina Almășan și-a lansat astăzi, pe 7 noiembrie 2018,  în prezența unui public numeros și elitist cartea numită despre ,,Marile surprize ale micului Luxemburg”. După cărțile despre China și Coreea de Nord, de această dată, Marina Almășan s-a oprit la o țară europeană de mărimea  unui județ românesc. La eveniment, au ,,fost prezenți în vitrină”, cum a spus autoarea sau altfel spus, au vorbit despre carte: Lilian Zamfiroiu, Ambasador al României în Luxemburg, Paul Steinmetz, Ambasador al Luxemburgului în România, Lucian Avramescu, scriitor, Mihai Tatulici, jurnalist, Alice Năstase, jurnalist și Cristian Brancu, realizator TV.   Ei bine, cartea este un jurnal dinamic de călătorie care arată că micul ducat de Luxemburg este un ținut în care noul și vechiul se îmbină în mod fascinant. La eveniment nu a lipsit nici muzica, spectatorii fiind încântați de viora Alexandrei Violin și vocea Máriei Nagy.

 

 

Advertisement

Participarea tinerilor la viata democratica

In data de 24 ianuarie 2012 am fost la Casa Studentilor din Bucuresti la un workshop de sase ore denumit Participarea Tinerilor la Viata Democratica.
Atelierul a fost organizat sub egida Consiliului Tineretului din Romania si al Asociatiei Studentilor din Universitatea Bucuresti.
Temele discutate au fost:
-implicarea tinerilor in viata democratica,
-sustenabilitatea orgazinatiilor de tineret si
-creatitivitate si inovare.

Recenzie: Gabriel Badea-Păun, Mecena şi comanditari, artă şi mesaj politic, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2010

Gabriel Badea Păun s-a născut la Sinaia în 1973 iar in anul 2005 a devenit doctor în istoria artei la Universitatea din Sorbona cu teza Antonio de La Gandara (1861-1917), un portraitiste de la Belle Epoque . A fost decorat anul trecut de către preşedintele Traian Băsescu cu gradul Cavaler al Ordinului Meritul Cultural şi anul acesta a primit Medalia Majestăţii Sale Regele Mihai pentru loialitate. Decoraraţia regală a fost înmânată într-un cadru festiv (în această vară) de către Majestatea Sa Regele Mihai la Palatul Elizabeta in Bucureşti.
Cartea “Mecena şi comanditari, artă şi mesaj politic” (Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2010) lansată în acest an de către prestigiosul istoric al artei, rezident acum la Paris, reuneşte mai multe studi şi articole publicate de-a lumgul a ultimilor zece ani în reviste de istoria artei precum:Revue roumaine d`historie (Bucureşti) şi Bulletin de la Societe de l`Histoire de l`art francais (Paris). Subiectele sunt reprezentate de către subiecte inedite şi mai puţin abordate din istoriografia de artă românească. Nu sunt subiecte neinteresante dar problema este că o mare parte dintre documentele şi tablourile studiate în acestă carte aparţin unor colecţii particulare din Marea Britanie, Franţa, Statele Unite şi România. Multe dintre operele prezentate în carte au fost din nefericire distruse în vremea regimului comunist. Cartea are o anume fascinaţie romantică şi de accea este dificil de scris o recenzie. Este scrisă într-un stil antrenant şi accesibil dar care în acelaşi timp este şi stilat, chiar elitist. Aceste rânduri sunt doar o invitaşie la a lectura aceasta carte.
În lumea artei, Gabriel Badea-Păun este deja un critic consacrat şi de curând a fost medaliat cu Premiul “Le Second Empire-Fondation Napoléon” pentru Le style Second Empire, Architecture, décors et art de vivre, Paris, Citadelles et Mazenod, 2009
Adriana Mihaela Macsut şi Ştefan Grosu

Carte regală de Bucate

Alteţa Sa Principesa Margareta a României a lansat la Târgul de Carte Gaudeamus un volum numit “Carte Regală de Bucate” (Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010). În general bucatele regale reprezintă un vis dar prin aceasta carte Alteţa Sa ne invită la masa regală. Sun prezentate peste 60 de reţete cu bunătăţi servite la mesele familiilor regale din Europa şi 30 de portrete ale membrilor acestor nobile familii. Cartea nu este însă doar o simplă redare a unor reţete culinare ci prezintă tradiții despre “ospitalitatea regală, despre familie, despre sărbători și despre privilegiul de a dărui celui de aproape clipe de bucurie și armonie” (http://www.princeradublog.ro/jurnal/cartea-regala-de-bucate/) . Despre aceasta carte de ,,bunătăţi regale” Alteţa Sa Principesa Margareta a făcut câteva mărturisiri.
“Este şi o carte de familie, în care am inclus pe toată lumea care îmi este dragă.Capitolele poartă numele celor de la care am reţetele şi sunt aşezate aproximativ în ordinea în care mi-am cunoscut rudele. Crescând în Anglia, Danemarca şi Italia, atât de aproape de bunicele mele, am început cu ele, apoi am continuat cu părinţii mei, Regele şi Regina, surorile şi verii pe care i-am ştiut de mic copil, Principele de Wales, Regina Sofia a Spaniei şi Ducele de Aosta”

Ceas aniversar la Facultatea de Filosofie din Bucureşti

La sfârşitul săptămânii (13-14 noiembrie) trecute la librăria Cărtureşti, Facultatea de Filosofie din Bucureşti a marcat o dublă sărbătoare:
-un secol şi jumatate de existenţă (150 de ani) şi
-zilele filosofiei.
Prima zi (sâmbată, 13 noiembrie) a fost dedicată lansării voumului ,,Filosofia ca mod de viata, semnată de către asist. dr. Cristian Iftode (apărut la Editura Paralela 45, Bucuresti, 2010) şi dezbaterii intitulată ,,Filosoful, tinichigiul si societatea”, referitoare la rolul filosofului în societate.
Cristian Iftode uneşte în cartea ,, Filosofia ca mod de viaţă” originalitatea cu originitatea adică arată cum se poate trăi şi dialoga în mod autetic filosofic (aşa cum a remarcat Dl Prof. Univ. Vasile Morar). O prezenţă deosebită a fost marcată de către actorul Eusebiu Ştefănescu, unchiul lui Cristian Iftode. Acesta a încântat auditoriul şi a precizat că nepotul avea înclinări filosofice din fragedă copilărie. Totuşi chiar dacă destul de tânăr, Cristian Iftode a reuşit prin această carte să contureze un punct de vedere propriu în care filosofia devine o terapie văzută ca viziune principială ce ordonează moral viaţa. Acest punct de vedere moral îl duce pe autor la concluzia că filosoful îşi poate asuma trăirea creştină pentru că a fi creştin înseamnă a fi liber iar filosoful se distinge prin excelenţă prin starea de asumare a libertăţii.
Sesiunea dezbaterii ,, Filosoful, tinichigiul si societatea” a fost dechisă de către Prof. Univ . dr Romulus Brâncoveanu, Decanul Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti, care a arătat că este timpul, după 150 de ani de existenţă a acestei instituţii academice, să marcheze o victorie în sensul că a fost introdusă meseria de filosof în nomenclatorul de meserii. Apare posibilitatea conturării consilierii filosofice care reprezintă învăţarea dialogului filosofic, plecând de la problemele cotidiene.
Manifestarea din ziua a doua (duminică, 14 noiembrie) a fost deschisă prin lansarea volumului de studii ,, Cuvinte, teorii şi lucruri Quine în perspectivă”, coordonat de către Prof. Univ Dr, Mircea Dumitru, Prorector la Universitatea Bucureşti (apărut anul acesta la editura Pelican). Coordonatorul studiului a arătat că nu este o carte pur comercială dar editarea ei a fost impusă de către rolul dascălului care are menirea de a forma studenţi, masteranzi şi doctoranzi. Cartea reprezintă rezultatul colaborarii dintre profesori de la Facultatea de Filosofie de la Universitatea Bucureşti precum şi de la prestigioase universităţi din Australia şi S.U.A. Este de remarcat evocarea Prof. Univ. Mihail Radu Solcan care a avut deosebita ocazie de a vorbi cu Willard Van Orman Quine într-o vizită făcută în 1991 în SUA . Întâlnirea cu ,,Zeul de la Harvard” a fost tulburătoare. Apoi a venit rândul Acad. Prof. Univ. Dr. Ilie Pârvu care a subliniat că a purtat o corespondenţă judicioasă cu ,,Zeul Quine” care dorea să fie informat în amănunt despre modul cum îi sunt traduse scrierile în limba română.
Partea a doua a fost reprezentată de către dezbaterea ,,Filosofie şi dezbatere publică”. Printre interlocutori a fost şi Toader Paleologu care a vorbit despre dificultatea filosofului de a se adapta la viaţa parlamentară precum şi despre filosofia în context cât şi despre avantajele sistemului monarhic. În finalul conferintei Toader Paleologu a propus înfiintarea unui club de filosofie cu şedinţe lunare. S-a conturat concluzia necesităţii unei dezbateri etice în viaţa sociatăţii care a arătăt Prof. Univ. Adrian Iliescu ar fi trebuit să ducă totuşi la asanarea morală a lumii postcomuniste. E însă prea târziu pentru asemenea clarificări conceptuale iar atunci filosofia devine doar un mod de viaţă, specific trării intelectuale. O prezenţă indedită a fost cea a jurnalistului Eugen Istodor de la Academia Caţavencu care arătat că, din nefericire, în viaţa publică există mitocănie şi comunicare dar nu există o veritabilă dezbatere publică.
Concluzia acestor două zile de dezbateri ar fi că filosofia, aşa cum a precizt dl Acad. Prof. Univ. Mircea Flonta, are rolul de a-i determina pe oameni să gândească mai bine.
Au consemnat Adriana Mihaela Macsut şi Stefan Grosu
(Foto: Ştefan Grosu)

Conferinţă de singularitate la nivel înalt

Şfârşitul lunii octombrie (26-30 octombrie) a marcat la Universitatea din Suceava conferinţa internaţională Phaede (Filosofia Ingineriei şi Artefactului în Era Digitală), având ca temă Ingineria singularităţii (lucrările au avut loc în limba engleză) – eveniment ştiinţific remarcabil în viaţa Universităţii şi în Bucovina.
Manifestarea, a precizat prof. univ. dr. Viorel Guliciuc, coordonatorul acesteia, constituie a doua ediţie a conferinţelor PHEADE (Filosofia Ingineriei şi Artefactului în Era Digitală), organizate de Catedra de Filosofie, Ştiinţe Sociale şi Politice a universităţii sucevene, în colaborare cu Societatea Română de Filosofie, Inginerie şi Tehnoetică (,,născută” la Suceava). Prima conferinţă care a avut loc în 2009 şi a fost încununată cu un volum publicat de prestigioasa Cambridge Scholar Publishing. Conferinţa din 2010 a reunit pe plaiul bucovinean prestigioase
personalităţi contemporane având cercetări în domeniul roboticii, nanotehnologiei, ingineriei genetică (din Brazilia, Canada, Franţa, India, Israel, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, S.U.A. şi bine- înţeles România), cadre didactice universitare, doctoranzi, cercetători independenţi, în total un număr de circa 50 de participanţi.
Mentorii evenimentului au fost profesorii universitari Emilia Guliciuc şi Viorel Guliciuc.
La conferinţă au susţinut referate participanţii care sunt veritabile personalităţi ale domeniului filosofiei şi ingineriei, cadre didactice universitari şi cercetători din Brazilia, Israel, India, Fran- ţa, Italia, Anglia, precum şi din Canada şi Mexic (online), dar, fireşte, şi din ţară, şi din Suceava.
Workshopul a fost inaugurat de către prof. univ. dr. Sorin-Tudor Maxim, cancelarul Universi- sităţii din Suceava, care a arătat că este încântat de prezenţă foarte numeroasă şi valoarea aca- demică a referenţilor.
Leimotivul conferinţei a fost singularitatea, un concept din futurologie referitor la impli- cațiile pe care le are progresul tehnico-științific foarte accelerat pentru specia umană. Viitorul de fapt este déjà aici iar specia umană trebuie să se adapteze din mers la o dezvoltare exponenţială. De exemplu în România se scria încă cu maşini de scris iar informatica era un domeniu încă science-fiction iar acum arată prof. univ. Dan Milici ( de la Universitatea din Suceava, partici- pant la conferinţă) se vorbeşte de soft computaţional ca metodă educaţională.
Original a părut discursul în plen al prof. univ. Florin Munteanu din Bucureşti care într-o engleză americană, desprinsă din filmele de acţiune, care a încercat să stabililească o legătură ,,haotică” între inginerie, etică, singularitate şi new-age.
O surpriză deosebită a fost discursul lui Kuruvilla Pandikattu, conf. univ. dr. la Institutul Papal din Poona şi director adjunct al Institutului Indian de Ştiinţă şi Religie (Indian Institute of Science and Religion) care a punctat în mod clar implicaţiile tehnoeticii în domeniul singulari- tăţii . De precizat că filosoful indian este un discipol al specialistului de nivel mondial în istoria religiilor, Mircea Eliade, iar lucrarea lui de doctorat a filosofului Indian e dedicată hermeneuticii lui Paul Ricoeur.
Punctul forte a fost prof. univ. Marcelo Dascal, de la Universitatea din Tel-Aviv (un specialist recunoscut la nivel mondial pentru cercetările sale filosofice) care a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii ,,Ştefan cel Mare”. Evenimentul a avut loc pe 28 octom- brie 2010, ora 9,00 . De remarcat că Marcelo Dascal, este născut în Brazilia, din părinţi origi- nari din Bucovina (tatăl a urmat liceul la Rădăuţi). Cadrul solemn a reunit în Aula Rectoratului la prezidiu pe prof. univ. dr. ing. Adrian Graur, rectorul universităţii sucevene, prof. univ. dr. Sorin-Tudor Maxim, cancelarul Universităţii sucevene, prof. univ. dr. Teodor Dima, de la Universitatea ,,Al.I. Cuza” din Iaşi, prof. univ. dr. Aurel Codoban, de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Ştefan Purici, decanul Facultăţii de Istorie şi Geografie a Universităţii din Suceava, în centru manifestării fiind prof. univ. dr. Marcelo Dascal de la Universitatea Tel-Aviv din Israel iar în sală fiind pe participanţii la Conferinţa PHEADE 2010 precum şi cadre didactice şi studenţi.
Se impune o scurtă prezentare a laureatului. Marcelo Dascal este şi licenţiat în inginerie electrică al Universităţii Sao Paolo din Brazilia. Personalitatea ştiinţifică a fost ilustrată de căre
complexa Laudatio prezentată de Sorin Tudor Maxim. Studiile sale în filosofie de studiul se axează îndeosebi pe controverse şi importanţei lui Leibniz în istoria filosofiei, filosofiei limba- jului, filosofiei ştiinţei. Actulamente, Marcelo Dascal este profesor la Universitatea din Tel Aviv. A predat la universităţi din SUA, Brazilia, Mexic, Franţa, Italia, Portugalia, Elveţia, şi a deţinut importante funcţii de cercetare. Este preşedinte al Asociaţiei de Filozofie Noul Israel şi al Aso- ciaţiei Internaţionale pentru Studiul Controverselor. În 2003 şi 2008 a fost ales şi reales membru în Comitetul de conducere al Federation Internationale des Societes de Philosophie (FISP).
Marcelo Dascal are şi o bogată activitate editorială: este co-fondator şi redactor al revistei filozofice internaţionale „Manuscrito” (Campinas, Brazilia), fondator şi editor a două serii de cărţi în ebraică şi co-editor al unei serii de carte în limba engleză.
Modest, Marcelo Dascal a mulţumit pentru distincţie şi a mărturist auditoriului ataşamentul sufletesc faţă de Bucovina, locul naşterii tatălui său precum şi pritenia şi respectul faţă de iniţiatorul şi coordonatorul conferinţelor internaţionale PHEADE, prof. univ. dr. Viorel Guliciuc şi preţuirea faţă de lumea academică suceveană şi din România. Emoţionat de aplauzele şi solemnitatea momentului, proaspătul Doctor Honoris Causa al Universităţii ,,Ştefan cel Mare, Marcelo Dascal, şi-a împărtăşit fericirea cu soţia şi cei 8 universitari şi cercetători brazilieni care au dorit să fie de faţă la ceremonialul înaltului titlu,
În aceiaşi zi au susţinut conferinţe reputaţi filosofi despre singularitate Luciano Floridi şi Lorenzo Magnani.
De menţionat conferinţa în plen a prof. Univ. dr. Aurel Codoban (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca) care a vorbit despre privind identitatea şi diferenţa în realiatea virtual. Au urmat Colin T.A. Schmidt, conf. univ. dr. şi cercetător la Universitatea Maine (Le Mans- Laval) Lorenzo Magnani, University din Pavia & Guangzhou, prof. univ. dr Ana Carolina Regner, Universitatea Vale do Rio dos Sinos care au insistat pe necesitatea adaptării omului la impactul singularităţii. Apoi prof . dr Mihai Valică a prezentat un punct de vedere strict-modo ortodox referitor la omul văzut între imago Dei, filosofie, tehnologie şi apocalipsă.
Conferinţele împărite pe secţiuni fost susţinute de către Ionel Ciprian Alecu Bogdan Baghiu Ana Bazac Razvan Buzatu Mircea Bejenar, Georges Charpenthier, Alexandu Caragea, Felicia Ceauşu. George Ceauşu, Horia Costin Chiriac, Dorel Cernomazu, Claudio Dascal, Vasile Demciuc, Petar Gramatikoff , Stefan Grosu, Ionut Isac, Byron Kaldis, Konstantin Khroutski, Adriana Mihaela Macsut, Dan Milici, Mariana Milici, Gabriela Platon, Alina Popa, Dorin Popa, Bogdan Popoveniuc, Daniela Pet Rosel, Sheldon Richmond, Marian Taranu Traian-Dinorel Stanciulescu, Kayo Uejima, Niadi Cernica.
Lucrările au fost împărţite în mai multe secţiuni, desfăşurate pe trei zile:
-secţiunea despre ferestrele şi feţele singularităţii coordonată de către cercetătorul clujean Ionut Isac (care a susţinut o lucrare despre superinteligenţă şi singularitate) şi de către ,,cancelarul” universităţii sucevene, Tudor Sorin Maxim (care a prezenat o lucrare despre etica prospectivă) şi Dan Milici (având o conferinţă despre legătura dintre performanţa sportivă şi tehnologie);
-secţiunea minte, identitate şi singularitate coordonată de către Dorin Popa (care a prezentat o lucrare despre negocierea identităţii în lumea virtuală);
-secţiunea stranietăţii umanismului atribuită lui Florin Munteanu care avut un efectiv circuit restrâns membrilor cercului de ştiinţa complexităţii din Bucureşti care încearcă să facă din analiza asupra new-age o ştiinţă;
-secţiunea Dumnezeu, Singularitate şi Apocalipsă, coordonată de către Traian Dionorel Stânciulescu (care a prezentat o lucrare despre legătura dintre metafizică şi singularitatea creativităţiii);
-secţiunea umanitatea în faţa erei tehnologiei coordonată de către Ionuţ Isac şi
-secţiunea despre viitorul umanităţii într-o lume tehnologică supervizată de către Bogdan Popoveniuc (care a avut un referat despre psihologia singularităţii).
Lucrările au fost închise cu o secţiune în plen care a reunite trei conferinţe susţinute de către:
-Anna Carolina Regnier care a prezentat o lucrare despre legătura dintre Darwinism şi singularitate,
-Ademar Ferreira care a conferenţiat despre relaţia dintre singularitate şi robotică şi
-Claudio Dascal care a făcut consideraţii despre modul de interacţiune dintre singularitate şi ingineria telecomunicaţiei.
Frumoasele studente de la Facultatea de Filosofie a asigurat oficiul PR alături de către lector. Dr. Bogdan Popoveniuc şi asist. Dr. Mariu Cucu fiind supervizaţi de către maestrul de cere- monie prof. univ. dr. Viorel Guliciuc. Fotograful oficial al manifestării a fost Mircea Nanu-Muntean.
Un moment deosebit al manifestării a fost vizita la mănăstirile Putna, Voroneţ şi Suce- viţa. Participanţii au păşit astfel îm lumea spiritualităţii bucovinene. Meditaţia despre singula- ritate trebuie totuşi făcută într-o accepţie care să nu îl rupă pe om de Dumnezeu pentru că omul este creatură iar divinitatea este creatoare.
Conferinţa s-a şfârşit acum dar întrebările rămân:
-care este limita până unde poate merge simbioza cu artificialul fără să afecteze umanul,
-care este limita până unde poate fi apelată tehnologia în medicină şi inginerie,
-cât poate ,,artefactul” să prelungească viaţa trupului uman,
-care este viitorul indistincţiei şi distincţiei artificial-natural.
-care este urmarea unei dezvoltării tehnologiei umane dacă nu ţine cont de ,,umanitatea” şi complexitatea fiinţei umane.
Cercetătorii singularităţii descriu un viitor în care specia umană va fi împărţită în două:
-deţinătorii care au inteligenţă superioară şi ar putea trăi sute de ani, şi
-nondeţinătorii, care rămân blocaţi în formele tradioţionnale, corporale de existenţă.
Acest viitor al singularităţii se întrevede a fi o versiune „Frankenstein”, în care oameni încearcă a se juca de-a Dumnezeu. Există teama că inteligenţa artificială care ar ajunge să subjuge omenirea. Aceste nelinişti despre viitorul desacralizat şi rupt de divinitate al omenirii au fost îm-părtăşite auditoriului de către călugariţa de la Voroneţ, Gabriela Platon (drd în filosofie).
Deja savantii caută universuri virtuale paralele prin experiementele lor. Universul compu- taţional este déjà aici iar omul conectat la diferite reţele de socializare este o realitate. Pare că lumea a devenit un imens sat planetar. Încotro curge totuşi viitorul omenirii pentru că aşa cum spunea Parmenide ,,totul curge” iar omul aşa cum consider Protagoras trebuie totuşi măsura tuturor lucrurilor.
Au consemnat Adriana Macut şi Ştefan Grosu (care a realizat şi fotografiile).

P.S.1) Pentru ca virtualii citorii să poată intra în atmosfera conferinţei vă prezentăm două linkuri:
-cu programul ştiinţific http://www.goldenideashome.com/pheade2010/Scientific%20Program%20PHEADE%202010.pdf
– cu rezumatele referatelor prezentate

Click to access Book%20of%20abstracts%20-%20PHEADE%202010.pdf

Vă urăm lectură plăcută!
P.S.2) Singularitatea rămâne o povestire despre viitor dar şi o modalitate prin care viitorul ne proviacă să gândim o nouă abordare etică. Subsemnaţii (Adriana Macsut şi Ştefan Grosu) au prezentat la această manifestare un referat despre singularitate şi bioetică.

Vizită princiară la Suceava

La sfârşitul lunii octombrie (pe 28 octombrie) Principele Radu a susţinut la Universitatea ,, Stefan Cel mare” din Suceava o conferinţă referitoare la libertate şi democraţie, noţiuni care în înţelegerea popular sunt greu de perceput.
La începutul anului 90 era de exemplu democraţia şi anarhie. Un ofiţer criminalist (din Craiova, oraşul meu natal) a fost nevoit să stea ascuns câteva luni de zile. Cei care îi anchetase considerau că venise vremea să se răzbune. Ofiţerul respectiv nu avea nici cea mai mică legătură cu aparatul represiv al securităţii. El şi-a făcut doar datoria. Rezultă de aici că nu trebuie confundată democraţia cu anarhia şi că în orice stat democratic de drept există drepturi dar şi obligaţii.
Anii care a trecut după 90 au pus accentul pe non-valoare şi dilentantism şi nu s-a avut deloc în vedere crearea unei scări de valori adevărate care să promoveze elite. Democraţia reprezintă cel mai bun regim politic cunoscut însă nu trebuie confundată democraţia cu libertatea întrucât libertatea este un exerciţiu de raţionalizare întelectuală prin care, aşa cum a menţionat, Principele Radu, elitele participă efectiv la viaţa cetăţii. Libertatea nu poate fi exercitată fără să existe elite iar elitele se clădesc în universităţi.
Alteţa Sa, Principele Radu precizează că discursul ţinut la Universitatea din Suceava a fost despre definirea libertăţii în accepţia leadership, subliniindu-se ,, diferența dintre libertate și democrație în practica universitară” . Rezultă atunci că Universitatea reprezintă o instituție care ,, nu are legătură cu democrația, ci cu libertatea” întrucât ,,este un spațiu liber atât în plan organizatoric, cât și în plan academic” (citatele sunt preluate după http://www.princeradu.ro/news/687/17/Vizita-la-Suceava-si-Falticeni/)
Auditoriul a fost compus din adevărate elite intelectuale: cadre didactice şi studenţi de la Universitatea din Suceava şi participanţii la Conferinţa Internaţională Phaede (Filosofia Ingineriei şi Artefactului în Era Digitală, care a avut loc la Suceava în perioada 26-29 octombrie). Principele Radu a subliniat respectul care îl poartă elitelor culturale pentru munca de apostolat dusă pentru promovarea adevăratelor repere axiologice
Adriana Mihaela Macsut
P.S. Subsemnata, semnatara acestui articolului, regalistă convinsă încă din copilărie, a avut remarcabila onoare de a participa la această conferinţă princiară. Îi mulţumesc pe această cale Alteţei Sale Principele Radu al României pentru discursul remarcabil în care a subliniat că este nevoie de o reală reformă a valorilor.

Visul Laurei Mihalca

Recent la Sala de Lectură de la Teatrul Act din Bucureşti a avut loc vernisajul primei expoziţii a tinerei Laura Mihalca. Este studentă atât la litere cât şi la arte plastice iar în picturile sale se simte aspiraţia spre poezie şi aşa cum mărturiseşte direcţiile ei de inspiraţie sunt:
-pictura poeziei şi
-poezia picturii.
Aşadar tablourile constituie o poveste care a început prin cuvânt şi s-a materializat în culoare. Expoziţia are deviza Once I have A Dream And This Is IT (Odată am avut vis şi aceasta este).
Lina urmată este axa trecut-prezent-viitor prin care Laura Mihalca propune un anamnesis adică o amintire şi reamintire a a momentelor frumoase ale vieţii. La o cafea aburindă … privirea nostalgiei alunecă spre apusuri de soare, zbaterea valurilor mării, măreţia piscurilor muntoase şi chiar spre geometria zgârie-norilor din oraşe şi atunci vine rostire La Vita e Bela.
Criticul de artă Bogdan Luchian Panţu mărturiseşte că picturile Laurei sunt comentarii ale poeziilor iar tablourile ei se încadrează în suprarealism, artă abstractă, impresionism mergînd până la tenta realistă.
Picturile par a fi popasuri sufleteşti, gândite profund: sufletul Laurei pictează cu aminti rile ei frumoase şi face şi publicul părtaş la bucuria ei de de a trăi şi de a picta. Spectatorii sunt invitaţi să viseze o dimineaţă precum o faţă luminoasă, să retrăiască dansul nebun al primei iubiri şi să viseze ca în adolescenţă că stau pe vârfuri şi ating cerul.
Adriana Macsut şi Ştefan Grosu

Profesorul Douglas Macdowell şi-a lăsat averea Universităţii Glasgow

În luna ianuarie, la un spital din Glasgow, profesorul de limba greacă, Douglas Macdowell, în vârsta de 78 de ani a trecut în eternitate din cauza onor complicaţii renale. Recent însă a fost dat publicităţii testamentul lui care a relevat că distinsul profesor de limbi a lăsat prestigioasei Universităţi din Glasgow unde a predat timp de 3 decenii suma de 2 milioane de lire.
From THE HERALD July 12 2010

Professor of Greek leaves £2m to revive his former post
Amazement at size of fortune left to Glasgow University
by SARAH SWAIN
AN esteemed professor has stunned the Scottish academic world by leaving a £2 million fortune to the institution where he worked for 30 years.
Professor Douglas MacDowell left the money in his will to Glasgow University on the basis that it is used to reintroduce his old position of Professorship of Greek
The job was mothballed when he stepped down nine years ago after serving the longest period in office of any Glasgow Professor of Greek since 1877.
Professor MacDowell died in hospital of renal failure aged 78 in January this year but the details of his will totalling £2,157,176.28 have just been revealed.
As well as expressing shock at the reportedly modest-living professor’s wealth, classics experts say the return of the post will be a welcome boost.
MacDowell is credited with establishing the Greek department’s reputation as one of the most revered seats of learning anywhere in the world.
Alan Milligan, 53, classics teacher at the High School of Glasgow, and his wife Dr Susan Milligan, 51, from the Classical Association of Scotland, both studied under the professor.
Mr Milligan said: “It’s one of the oldest chairs at Glasgow University. It will be great to have that tradition kept up.”
Dr Milligan said: “It will give the subject a great boost. It never stopped being taught but there wasn’t a specific chair of it.
“He was absolutely dedicated and was a superb teacher and a scholar who published prolifically. He was a quiet person, very thoughtful.
“He was very precise and had a terrific sense of humour. Nobody would have guessed he had a huge amount of wealth. It’s typical of him it has only come out after his death.”
An only child who never married, London-born MacDowell lived a modest lifestyle in a £100,000 flat in Glasgow’s Byres Road. He drove a £1228
Daihatsu hatchback car and his furniture and personal belongings were valued at £2767 after his death.
He also had a stamp collection worth £900 but the bulk of his riches were made up of stocks and shares including £115,000 of BP shares and £82,000 of shares in mining giants Rio Tinto.
However, in his obituary published in The Herald in February it was noted: “More than one impoverished postgraduate student benefited financially t from his generosity.”
He left £90,000 to friends and £10,000 to the National Trust for| Scotland.
Though the university refused to comment officially, one university source said: “This is a wonderful gesture from Professor MacDowell and has taken everyone by surprise.
“After he stood down as the Professor of Greek the position was frozen and not readvertised.
“I think he felt very passionately that it should be reinstated.
“Discussions are currently ongoing between solicitors handling his estate and the university to decide if and how the wishes in his will can be implemented.”

Aber Konstanza kann ich nicht entbehren – Dar de Constanţa nu mă pot lipsi

Deşi în aceste zile parcă s-a dezlănţuit potopul biblic din vremea lui Noe, este greu de uitat că este tutuşi vremea vacanţei de vară iar gândurile zboară spre mare. Regina Elisabeta era la fel ca mulţi dintre noi îndrăgostită de mare. Cunoscută ca scriitor sub pseodonimul Carmen Sylva, scria în Bucureşti pe 15 mai 1905: ,, Aber Konstanza kann ich nicht entbehren – Dar de Constanţa nu mă pot lipsi”. Aceste mărturisiri ale Reginei sunt prezentate pe blogul http://sylvaregina.wordpress.com/2010/07/10/constanta/ . Această pagină web aparţine Doamnei Zimmermann care şi-s susţinut doctoratul în filosofie cu teza ,, Elisabeth, Prinzessin zu Wied, Königin von Rumänien (1843-1916) Die dichtende Königin” (http://www.scribd.com/doc/17839475/Silvia-Zimmermann-CarmenSylva-Die-Dichtende-Koenigin-Diss-Marburg-2003).
Aber Konstanza kann ich nicht entbehren – Dar de Constanţa nu mă pot lipsi
10. July 2010 by sylvaregina (http://sylvaregina.wordpress.com/2010/07/10/constanta/)
„Nun gehe ich wieder nach Konstanza. Die Donaufahrt muss leider diesmal unterbleiben. Aber Konstanza kann ich nicht entbehren. Das ist die einzige Art, wie ich das ganze Jahr aushalten kann. Ich denke, auch der König kommt hin und wird Freude haben davon. Das große Leben im Hafen hat für ihn allen Reiz und entfernt die Monotonie, die das Meer sonst für ihn hat. Wie schade, dass er es nicht so gern hat, wie ich!“ (Bukarest, 21. Mai 1913).
„Mir war das Meer lieber als ich sagen kann. Das Wohnen in meinem kleinen Häuschen nahe am Leuchtturm war ein Wonne und das Begrüßen der ein- und ausfahrenden Schiffe eine stündliche Freude!“ (Sinaia, 19. Juli 1911)
„Ich gehe nun ein Paar Tage nach Konstanza, das wird mir gut tun, da das Meer mich immer wunderbar restauriert, besser als die Berge, die ich schlecht vertrage.“ (Bukarest, 15. Mai 1905)
Aus Briefen Carmen Sylvas, hrsg. von W. Deetjen, Leipzig: Seemann, 1920, S. 53, 39, 10).
* * *
„Plec din nou la Constanţa. Călătoria pe Dunăre din păcate nu va avea loc de data aceasta. Dar de Constanţa nu mă pot lipsi. Este singurul fel, cum pot suporta întregul an. Eu cred că şi Regele va veni şi îşi va găsi o bucurie. Forfota din port este atrăgătoare şi pentru el şi îi alungă plictiseala pe care o are marea de obicei asupra lui. Ce păcat că nu o îndrăgeşte şi el la fel ca mine!” (Bucureşti, 21 mai 1913)
„Mie mi-a fost dragă marea mai mult decât pot spune. Să locuiesc în căsuţa de lângă far a fost o mare plăcere, iar salutarea vapoarelor care vin şi pleacă o bucurie în fiecare oră!” (Sinaia, 19 iulie 1911)
„Plec pentru câteva zile la Constanţa şi asta îmi va face bine, căci marea mă reface minunat, mai bine decât munţii, pe care îi suport mai greu.” (Bucureşti, 15 mai 1905)
Din scrisorile Carmen Sylvei, ediţie îngrijită de W. Deetjen, Leipzig : Seemann, 1920, pag. 53, 39, 10, [ro: iz].

Foto: http://sylvaregina.wordpress.com/2010/07/10/constanta/