Ghid de eseistică science-fiction

Din anul 1990 până astăzi au apărut diferite societății și asociații care au încercat cristalizarea și coalizarea fandomului adică a pasionaților de literatură SF și Fantasy. Disputele au fost incitante dar de cele mai multe ori nu au vizat decât lupta pentru putere a unui anume grup și nu s-au concentrat deloc spre elaborarea unui ghid eseistic specific care ar fi teribil de necesar pentru acest fandom autohton să facă pasul în lumea academică. De precizat că în marile universități europene dar în mediul academic romanesc se discută deja despre filosofia science-fiction și ficțională. Așadar cadrul pentru dezbateri există dar din nefericire producția românească de li- teratură sf și fantasy nu poate avea parte de analiză academică. Genul literar science-fiction reunește scrieri care explorează întrebări filosofice și paradoxuri temporale. Un lector de SF ( și fantasy) ar trebui să exploreze aceste întrebări metafizice și să facă legătura între texte de:
– filosofie clasică și
– texte și filme SF.
Punctul de plecare ar fi Mitul Peșterii lui Platon și teoria Echității a lui J.Rawls. Se pleacă de la lumile posibile platoniciene și lumea primordială a lui Rawls și se ajunge lumile extra-planetare ale non-locuirii definite de căre Noica și astfel apare necesitatea definirii unei ontologii pentru lumea personajelor alcătuiesc genul science-fiction. Teoretizarea și vorbăria goală fără elaborarea unei conceptualizări a genulo SF și Fantasy duce la rezultate sterile. Scrierile din acest gen sunt incitante pentru că evocă probleme precum:
– natura cunoașterii,
– călătoria în timp,
– gândirea cibernetică.
Un lector creativ de sf ar trebui să exploreze lumea sf și să evidențieze aceste concepte apoi să stabilească o corespondență cu epistemologia și metafizica. S-ar putea menționa asemenea co- repondențe aici …. dar intervine o altă poveste .. . pentru că este necesar ca lumea sf autoh- tohtonă să facă pasul intrării în lumea academică și să nu se mai limiteze la dilentantism.
Adriana Macsut și Ștefan Grosu
P.S. Autorii își rezervă dreptul elaborării unui curs creativ de eseistică și filosofie science-fiction.

Advertisements
Published in: on November 3, 2009 at 4:51 pm  Comments (5)  

Căutări temporale de Adriana Macsut şi Ştefan Bak-Grosu

Ochii bărbatului cu tristeţe tavanul apăsător de alb al camerei.  Priveşte răsăritul soare-lui şi secvenţele temporale încep să se deruleze ca într-un film cu tâlc ascuns.

Pământul  se înconvoaie, curg şuvoaie de lavă stinse de către supa oceanică apoi se agită înotând prin euglena verde. Pământul caută viaţă dar viaţa nu este încă născută

Şi a fost lumină  … . Să se facă o tărie în mijlocul apei, care să despartă în două  apa de apă …  . Să se   strângă  apa de sub cer într-un singur  loc.  Pământul  să  nască … pomi  roditori …  . Să fie luminători  în tăria cerului şi să despartă pământul între zi şi noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă … . Să face om după chipul şi asemănarea noastră … parte bărbătească şi parte femeiască ( Geneza 1).

Omul a fost zămislit!

Ochii verzi ai  bărbatului se   cufundă în  preistorie.  Pământul îşi   caută raţiunea.

Un vânător primitiv , şef de trib  pictează peştera Altamira spre a avea vânat îndestu- tulător. Cere şi iertare Stâpânului  Fiarelor  pentru ca animalele  să nu îi ucidă supuşii.  Lângă el  stă  o femeie  cu părul negru  lung şi despletit,  înveşmântată într-o tunică lugă până la câl- căie  croită din piele   ucise de  către el, şeful de trib.  Pământul se pre găteşte pentru  era gla- ciară şi atunci este  nevoie de veşminte  groase . În faţa  unei  colibe din Siberia,  şamanul cel bătrîn desenează un cerc.   Acolo  femeia şefului de trib este  trimisă să ispăşească.  Ea trebuie să moară pentru  ca frigul glaciar  să se  îmblânzească.  Un ultim  suspin al  femeii  şi soarele se iveşte  încălzind   pământul.  De sub zăpadă răsar: ghiocei, viorele, maci şi frezii.

Marele Inchizitor priveşte rugul  înălţându-se spre cer şi simte prin toţi durerea tinerei vrăjitoare condamnate la ardere pe rug.  El, Marele  Preot Torquemada, căzuse  în ispita dra -gostei pentru  călugăriţa capucină  care o declarase vrăjitoare pentru că era obiectul ispitei, era ochiul diavolului  ce încercase să-l arunce în iad pe el, Marele Inchizitor.  Priveşte arderea pe rug a tinerei ca pe un spectacol oferit poporului spre a se bucura că scapă de vrăjitoarea care, credeau ei, le  adusese seceta.  Văzuse  multe spectacole de ardere pe rug … dar de  acestă dată simţi însă o străfulgerare lăuntrică iar ochii  se  umplură de lacrimi.  Vede  ca un abur  silueta fetei înăltându-se spre cer alături de un înger şi îi aude glasul acuzator.

-Mor nevinovată  dar imaginea mea te va tortura pe tine închizitor nemilor cu mâinile pătate de sângele neprihăniţilor ce i-ai declarat eretici.

Ca un nebun coboară scările  şi începe să toarne găleţi de apă peste rug dar trupul ei este deja transformat în cenuşă.  Apoi cade pe caldarâmul pietruit.

-E  mort, şopteşte  unul dintre preoţi. Aşa păţesc toţi Marii Inchizitori  când le apare fata despletită cu părul negru. Este legenda trandafirului!

Ploaia începe să cadă iar în aer se simte  mireasmă de trandafiri. Şi o voce se aude de nicăieri:

-Este ultima oară când revin să vă spun că nu aveâi nevoie de Mari Inchizitori. Pământul se face trup iar  omul se face pământ!

Apoi ploaia se opreşte brus iar un vţnt rece spulberă cenuşa.

În camera de hotel cu pereţii apăsător de albi  bărbatul cu ochi verzi, în veşmânt mânt de preot plânge în hohote tânguindu-se: ,,De ce întotdeauna ajung  prea târziu?”  Se  află într-o cameră   de pe un hotel  venusian  şi îşi trăieşte ultimele clipe alături de iubita cu părul lung şi negru.  Peste câteva ore vor pleca  spre  acelaşi oraş terestru dar vor fi ca şi doi străini . El se  va întoarce   în parohie iar  ea va fi iar  medic la  urgenţă. S-au numit Adam ( din ebraică pământ) şi Eva ( din ebraică seminţie).

-Să fugim, spune Adam.

-Să fugim, repetă Eva.

Dar niciunul dintre ei nu au curaj să ducă gestul de a fugi până la capăt.  Închină două cupe de şampanie franţuzească şi gustă două tartine de caviar. Buzele lor  se unesc  într-un  ultim sărut iar trupurile se caută … înâltând Cântarea Cântărilor.

…  Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutărilre tale sunt mai bune ca vinul! …

Dar mai spune oare  povestea ?  Se  spune că Adam şi  Eva  au plecat spre dtumurile  viaţii lor şi sunt acum doar doi clowni trişti care işi duc existenţa searbădă în prăfuitul Bucu- reşti.

Bărbatul cu ochii verzi şi înveşmîntat în strai de Mare Inchizitor  priveşte covorul roşu al camerei din hotelul venusian, cu pereţii apăsători  de albi.  Pe covor sunt cioburi de la două cupe de şampanie sparte  şi biluţe de caviar râspăndite.  Prin fereastră  razbal primele raze de soare ale dimineţii: Şi a fost seară şi  a fost dimineaţă …  pe Venus!

În cameră intră, fără să bată la uşă, o femere cu părul negru înspicat cu fire albe şi  având la cearcăne. A adus o tavă pe care se aflau  o sticlă de şampanie franţuzească şi două cupe de cristal.

Bărbatul se trezeşte din reverie şi rosteşte:

-Te-ai întors iubita mea Eva … dar pe pe Dumnezeul meu … de ce eşti aşa de bătrănă? Ai doar 25 de ani şi pari de 55!

Ochii femeii se umplu de lacrimi. Timpul trecuse necrutător peste ea  dar el rămăsese necruţă- tor de tânăr.

-Eu sunt doar o biata chelnăriţă. Nu mă numesc Eva şi nu cunosc nicio Eva!

Apoi pleacă trântind uşa cu putere.

Timpul bărbatului cu ochi verzi începe să se deruleze cumplit de repede.  Nu mai ştie cine este şi nu mai simte nimic.  Agonizează pe un pat  spital şi un  android medic roşteşte cu voce gravă:

-Mai are doar zece minute de trăit! Să-i facem o transvitalizare!O fată cu părul negu şi lung, medic rezident, îl ţine de măna dreaptă care nu este ocupată de către perfuzii.  Sopteşte înlăcrimată un descăntec stravechi:

– Noaptea în pat l-am căutat pe iubitul meu şi nu l-am aflat!

Scula-mă-voi şi voi alega prin pieţe, uliţe şi-l  voi căuta!

Bătrânul rosteşte cu glas obosit:

-M-ai găsit!  Eşti grădina încuiată … eşti mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pece- tluit iar tot aleg să te prind.  Ce nălucă eşti tu femeie cu părul negu şi despletit?!

– Eu sunt a celui drag … care de dorul meu se poartă!

Tânără cu părul negru  a  pus o sărutare  dulce ca vinul pe buzele învineţite de răsuflarea morţii.  Şă nu se ştie ce a mai fost…  dacă transvitalizarea a reuşit sau pentru că manuscrisul străvechi se opreşte aici.

Published in: on October 9, 2009 at 5:24 pm  Leave a Comment  

Pledoarie pentru bioetica

Bioetica reprezinta o cercetare rationala despre modul cum este facut omul ca fiinta fizica si despre scpul cel ultim inteles ca fericirea din puct de vedere filosofic. Dar cine mai nare nevoie de bioetica in momentul in care sistemul medical si sistemul de invatamant sunt in colaps iat politicieni se intrec a se duce la diverse petreceri la iarba verde cu interlopi?
Ar fi nevoie de justificari epistemiologice dar este greu de filosofat cu buzunarul gol.
In general omul isi pune intrebari si nu accepta pur si simplu lumea empirica De ce exista ceva anume? Ce este dincolo de aparente? De ce traim si de murim? Suferinta si moartea sunt experiente limita care fac sa dispara sentimentul vietii superficiale ajungndu-se astfel la intrebari legate de sensul vietii.
Este greu de filosofat in conditiile locuitului la bloc cand bormasina iti urla in cap si cand vecinii de alaturi se cearta iar un tanar de pe palier asculta muzica la maxim.
A filosofa inseamna a cauta clipa spiritualizanta si a gandi la fericire. Orice om care isi pune intrebari se poate considera filosof chiar daca pentru el epistemologia, gnoseoologia, bioetica, etica sunt cuvinte straine. Fiecare om se poate crde un dumnezeu si poate raporta intreaga lume la criteriile lui existentiale. Fara el, gandeste pseudo-filosoful lumea nu ar exista si lumea se va stinge odata cu trupul el. Acest pseudo-filosof are reteta pentru iubire, pentru viata fericita, pentru viata morala iar acei care nu traiesc dupa regulile lui devin niste paria cu viata aventuroasa.

Published in: on September 26, 2009 at 1:49 pm  Comments (1)  

Si totusi filosofia este rentabila

Intr-o tara civilizata si prospera si monarhie precum Marea Britanie filosofii eticieni sunt mare cautare. Intr-o tara ca Romnia care este o republica , aflata pe marginea prapastiei filosofia este considerata a fi demodata si prafuita. Se vrea scoaterea logicii din scoli iar filosofia se studiaza doar optional o ora pe saptamana in clasa a XII a.  Este o optiune normala intr-o tara in care se militeaza pentru legalizarea prostitutiei si a drogurilor osoare. Nu este nevoie de oameni care sa gandeasca ci de oameni depravati, anormali care sa fie usor de manevrat.

http://ro.netlog.com/go/out/url=http%3A%2F%2Fwww.srfa.ro%2Fdiverse%2F2008-01_guardian.html

DIVERSE Gândesc, deci câştig!
Absolvenţii de Filosofie la mare căutare … în Marea Britanie
Găsirea unui loc de muncă părea până nu demult să fie o problemă a absolvenţilor de Filosofie indiferent de universitatea la care şi-au obţinut diploma. Jessica Shepard arată însă într-un recent articol (I think, therefore I earn – The Guardian, 20 nov. 2007) că, pe piaţa britanică a muncii, situaţia s-a schimbat semnificativ: tradiţionalul “nu ştiu ce voi face după terminarea facultăţii” devine pe zi ce trece “pot să fac ce vreau eu după ce am terminat filosofia”.
Astfel, conform datelor furnizate de Higher Education Statistics Agency din Marea Britanie absolvenţii de filosofie, altădată luaţi în râs ca fiind nişte “pierde-vară imposibil de angajat”, sunt ceruţi astăzi din ce în ce mai insistent de către angajatori. Numărul tuturor absolvenţilor de filosofie angajaţi part sau full-time la şase luni după absolvire a crescut cu 13% din 2003 până în 2006 – într-un singur domeniu, anume afacerile imobiliare, rata angajării a crescut cu 76% în intervalul de timp sus menţionat! În acelaşi sens, arată autoarea, The Higher Education Careers Services Unit confirmă că în 2006 doar 6,7% dintre absolvenţii de filosofie figurau neangajaţi la şase luni după terminarea facultăţii, în condiţiile în care media absolvenţilor fără loc de muncă din toate domeniile era de 6%.
Statisticile din Marea Britanie devin însă cu adevărat interesante abia când aflăm că numărul absolvenţilor angajaţi e, în realitate, cu mult mai mare: în anul 2001 existau în Regatul Unit 895 de absolvenţi cu specializarea filosofie în timp ce în anul 2006 numărul acestora a ajuns până la 2040. Asta înseamnă că, în acest din urmă an, piaţa britanică a muncii a absorbit peste 1900 de absolvenţi în filosofie!
De unde provine însă interesul crescând al companiilor engleze pentru licenţiaţii în filosofie? Lucy Adams, director de resurse umane în cadrul SERCO (o firmă britanică de consultanţă şi servicii în afaceri) afirmă în articolul sus-menţionat: “Filosofia ocupă un loc central atât în politica noastră de recrutare conducătorilor cât şi în aceea de dezvoltare a capacităţilor de conducere. Avem nevoie de oameni capabili să caute soluţii diferite şi care să abordeze problemele într-o manieră mai deschisă. Aceste abilităţi sunt promovate de studiul filosofiei.” Al filosofiei analitice, adăugăm noi; al filosofiei în stil englezesc.
Fiona Czerniawska, director în cadrul Management Consultancies Association subliniază în acest sens rolul important pe care îl au analiza şi gândirea critică în selectarea absolvenţilor: “[…] filosofia a antrenat gândirea individizilor şi le-a dat posibilitatea să furnizeze firmelor de consultanţă în management acel tip de abilităţi pe care le pretind atât ele, cât şi clienţii lor. Aceste abilităţi pot să includă capacitatea de a fi foarte analitic, de a furniza o gândire clară şi inovativă, precum şi de a pune la îndoială presupoziţiile.”
Pe de altă parte, absolvenţii de filosofie sunt din ce în ce mai căutaţi în domenii care s-au dezvoltat mult în ultima perioadă. Deborah Bowman de la Universitatea St. George din Londra spune: “Absolvenţii de filosofie care vin la cursuri de iniţiere în medicină sau asistenţă medicală sunt foarte utili. Din ce în ce mai multe ramuri medicale au nevoie de eticieni care să asiste doctorii şi surorile. Numărul comitetelor de etică medicală şi al şedinţelor de training în etică pentru staff-ul medical e de asemenea în continuă creştere. E nevoie şi de un număr din ce în ce mai mare de oameni pricepuţi în problemele morale ale sistemului de sănătate, cum ar fi avortul.”
Conform articolului citat, schimbările se datorează însă şi unei modificări de atitudine a titularilor de cursuri filosofice din universităţile britanice: aceştia au devenit mai sensibili la critici, precum aceea că filosofia de catedră nu îşi poate găsi prea uşor aplicaţii în lumea modernă. Cunoscutul filosof Simon Blackburn, profesor la Cambridge, afirmă: “În anii ce au urmat celui de-al doilea Război Mondial, exista un curent cumva wittgensteinian: cei care urmau filosofia erau mândri de faptul că păreau uşor ezoterici şi că nu făceau niciun lucru care să aibă aplicaţie practică. Exista foarte puţină filosofie politică, iar filosofia morală era dezangajată faţă de problemele morale reale ale oamenilor şi acest lucru a condus la marginalizare. Acum, lucrurile s-au schimbat. Filosofia politică e o parte centrală a cursurilor de la Cambridge.”
Jonathan Lowe, profesor de filosofie la Universitatea Durham, explică de ce numărul cursurilor de filosofie cu interes pentru aplicaţiile practice a sporit semnificativ în ultimii cinci ani: “Probabil datorită noilor provocări financiare cărora studenţii trebuie să le facă faţă, cursurile au trebuit să-şi dovedească aplicabilitatea la problemele lumii reale”, spune el. “De asemenea s-au schimbat şi metodele de predare. Sunt din ce în ce mai multe seminarii conduse de către studenţi. Aceştia trebuie să argumenteze de pe poziţii proprii şi să susţină prezentări. Acest lucru se vede probabil în calitatea interviurilor [pe care ei le susţin ulterior în faţa angajatorilor].” Raluca Tirin

http://ro.netlog.com/go/out/url=http%3A%2F%2Fwww.srfa.ro%2Fdiverse%2F2008-01_guardian.html

Published in: on September 26, 2009 at 1:46 pm  Leave a Comment  

Neamul Noica la Apel

http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=44171

“Neamul Noica”… la apel!

Diverse
nr. 344 / 30 Iulie, 2009

Nicolae Noica, nepotul dupa frate al filosofului Constantin Noica, s-a implicat, din punct de vedere sufletesc, in comemorarea unui veac de la nasterea unchiului sau. Nascut pe 7 iulie 1943, la Rosiorii de Vede, a urmat cursurile Facultatii de Constructii (promotia 1969) si a devenit specialist in istoria tehnicii si constructiilor. Are numeroase carti in acest sens si, in prezent, este titular al acestui curs si profesor asociat la Institutul de Constructii Bucuresti. Dupa 1990, a fost parlamentar, apoi, in perioada 1996-2000, a ocupat functia de ministru al Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriale. Neamul Noica, in care isi are originea filosoful, este o familie veche de romani din Sistov, care s-au asezat, prin secolul al XIII-lea, pe malul drept al Dunarii, numele lor vechi fiind Dogaru si Gigantu. Cea care a dat numele este Anica sau Baba Noica, o femeie energica, dar care, neavand copii, a infiat un prunc din vecini (1791). Cel care a dat linia intelectuala, dar si bunastarea, a fost insa Iacovache Noica, barbat care stia sapte limbi. In neamul Noica a existat un adevarat cult pentru studiu si se pot evidentia specialisti in diplomatie, inginerie, medicina, agricultura, profesori, arhitecti etc.

Amintirile despre unchiul sau, filosoful, sunt emotionante si arata ca in neamul Noica exista un adevarat cult al familiei, in sensul extins (de clan sau ginta). Nefiind literat sau filosof, Nicolae Noica a observat totusi ca unchiul sau, Constantin Noica, a reusit sa construiasca punti de legatura intre filosofie si inginerie, ajungand sa puna bazele filosofiei ingineriei sau constructiilor. A pus in practica sfatul unchiului sau, care i-a spus sa nu faca niciodata cladiri mai inalte decat copacii… pentru ca se ajunge la depersonalizare.

Cartea despre Neamul Noica (Editura Cadmos, Bucuresti, 2009) a aparut dintr-un spirit de revolta, spre a demonstra ca tatal filosofului Constantin Noica nu a fost un simplu administrator, cum apare in biografiile oficiale, si ca omul de cultura Constantin Noica are in spate un neam, iar in acest sens diplomatul Nicolae Titulescu arata: “Eu socotesc ca forta Romaniei o fac familiile de genul Otescu si Noica, una o familie de profesori, cealalta de agricultori”.

Grigore Noica (1880-1946), tatal filosofului Constantin Noica, a urmat studii de agronomie la Göttingen, a ajuns proprietar al mosiilor Vitanesti si Blejesti, a facut politica liberala si… a fost parlamentar. Devenirea filosofica a lui Constantin Noica este datorata mamei sale, Clementa Noica (nascuta Casassovici), care, desi nu avea studii superioare, era indragostita de filosofie si citea cu pasiune carti in acest sens.

Munca de documentare Nicolae Noica a inceput-o in anul 1988, cand a descoperit un document vechi de o suta de ani al lui Emanuel Vacareanu, un descendent al Noiculestilor, care intocmea primul arbore genealogic al familiei Noica. Decizia de a se aseza la masa de scris a luat-o pe 27 decembrie 1990, de Ziua Sfantului Stefan (in amintirea parintilor sai, dr. Stefan Noica si Ana Noica, nascuta Costescu). Cartea “Neamul Noica”, apartinand ministrului si profesorului de istoria tehnicii constructiilor nu este insa elaborata in stil rece si tehnicist, ci se dovedeste a fi o marturisire emotionanta, scrisa cu pasiune si talent literar, reunind ,,ganduri si amintiri despre personalitati ale neamului Noica” (cum spunea autorul in dedicatie). Pentru autor este un demers spiritual, dar, pentru ceilalti, este un album de familie fascinant, care arata ca filosoful Constantin Noica nu a aparut din neant, ci… se inscrie in neamul Noica, un neam care s-a implicat si a dat numeroase personalitati care au incercat sa isi zideasca menirea in viata cu pasiune si daruire.

Cartea este, asadar, binevenita intr-o societate care si-a pierdut modelele intelectuale adevarate si se orienteaza spre pseudo-eroi lipsiti de fundament cultural, care… nu vor lasa nicio urma in curgerea istoriei.

Adriana Macsut si Stefan Bak-Grosu

Published in: on September 26, 2009 at 12:25 pm  Comments (3)