Mănăstirea Bussaco din Portugalia a fost construită de către călugării carmelitani în decursul secolului al XVII-lea şi a fost destinată a fi un loc de penitenţă. Este înconjurată de Pădurea Bussaco (Floresta do Bussaco) care de fapt nu este doar o pădure ci un enorm parc dendrologic, având 104 hectare, împrejmuit cu ziduri medievale şi îngrijit cu atentie de călugarii stabiliţi aici cu multe secole în urmă. Au fost aduşi copaci exotici din toate colţurile lumii iar astfel a fost făcută o splendidă gradină botanică.
De precizat că în acestă zonă a avut loc în 1810 bătălia în care armata anglo-portugheză condusă de către Ducele de Wellington a învins oastea franceză a lui Napoleon (27 septembrie 1810, în timpul Războiului Peninsular).
În 1885 fost construită aici o reşedinţă pentru familia regală care în 1917 a fost transformată într-un hotel de lux.
Doris şi Dan Izvernariu au făcut a călătorie în această zonă şi au avut bunăvoinţa să ofere pozele pentru citorii acestui blog!
Doris Izvernariu precizează că acest loc a fost disputat în numeroase bătălii şi că fost iniţial o închisoare-penitenţă cu regim foarte dur.
Ar mai fi de adăugat istoria cuceririi franceze, a recuceririi portugheze şi regimul dur al penitenciarului; căsuţele de piatră ce le vezi în pădure sunt de fapt chilii izolator-temniţă, aici se primea odată la săptamână o bucată de pâine şi apă. Se spune ca fiecare chilie temniţă avea clopotul ei şi la o anumită oră suna clopotul mare al …mănastirii după care fiecare încarcerat avea obligaţia ca pe rând să îşi sune clopotul chiliei pentru ca persoanele aflate jos în mănăstire să ştie câţi au mai rămas în viaţă în acea zi.
La plimbare prin pădurea Busscaco

Popas la Slanic Prahova
|

Lebede
Intr-o zi fierbinte de august am mers intr-o plimbare in Parcul Cismigiu. Am cautat umbra vechilor copaci din arcul indragostitilor. Nu era asa de multa aglomeratie. Lebedele albe si negre se plimbau gratioase pe lac. Indragostiti de toate varstele se plimbau iar in ochii lor stralucitori aratau ca in iubire nu conteaza varsta. Am intalnit chiar si un cuplu de unguri, trecuti de prima tinerete. Se bucurau si ei de frumusetea gratioaselor lebede

Atlantikron la 20 de ani
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=44118
|
![]() |
|
![]() ![]() ![]() |

Atlantykron la 19 de ani
Atlantykron la 19 ani
A fost odată un vis al unor tineri cireşari îndrăgostiţi de literatură ştiinţifico – fantastică. A mai fost odată o insulă sălbatică, ascunsă în apele Dunării, la 20 km de Cernavodă,
nu departe de cetatea antică Capidava şi care a fost descoperită de către un adolescent cu
ochii albaştri precum cerul senin, Sorin Repanovici. În acest colţ de rai, s-au reunit în 1990, s-au reunit în august 1990, într-o tabără de corturi, departe de virusul civilizaţiei câţiva tineri muşchetari sf-isti: Sorin Repanovici, Felix Moga, Mariana Gencărău, Pompilian Tofilescu, Aida Guşan, Jeni Carp şi , cu voia dumnevoastră, autorul articolului Adriana Macsut ( să mă ierte acei care i-am uitat) dar şi veteranii sf-işti: Alexandu Mironov, Aurel Cărăşel, Ion Ilie Iosif.
Visul a continuat şi de la o tabără primitivă de corturi cu 20 de personae autohtone ( din Craiova, Slobozia, Buzău, Bucureşti) din 1990 s-a ajuns în august 2008 la o tabară modernă luminată, cu bar şi bac-uri ancorate lăngă însulă, cu 400 de participanţi, de pe toate continentele.
Alături de atelierul sf există acum seminarii de: muzică,dans, comunicare, jurnalism, ecologie, astronomie, ştiinţă, sport, pictură. S-au adăugat nucleului iniţial omul de radio,
Ştefan Ghidoveanu, profesorul de ştiinţa complexităţii, Florin Munteanu, animatorii sf-şti,Adrian şi Ionuţ Bănuţă, ,,mama sf- istă “, Mihaela Murariu Mândrea ş.a.
Veniţi pentru prima oară pe Altantykron, soţii Camelia şi Criştian Ungureanu s-au molipsit şi ei de virusul Atlantykron. Ştefan ( Bak) Grosu se poate numi de acum veteran deoarece a fost prezent la ediţiile din:2005,2006,2008. Deşi nu mai este la vârsta adolescenţei, Ştefan obisnuieşte să spună ca a regasit aici spiritual adolescenţei.
Atlantykron a devenit, aşa cum obişnuieşte, să spună omul de suflet al manifestării,
Sorin Repanovici o adevărată şcoală e vară iar deviza de anul acesta a fost The Next Generation.
Adriana Mihaela Macsut

Popas la Sarata Monteoru
Vremea este caldă încă și nu mai este înăbușitor de fierbinte ca in zilele verii. Căldura molcomă cheamă la drumeție. Sărata Monteoru este un loc de ragaz bine venit în aceste zile când încă frigul nu a venit și încă se mai simte dorul dre ducă din vacanța de vară.
Sarata Monteroru este o localitate stăveche fiind pentru prima data atestată documen – tar într-un document emis de Domnul Tarii Romanesti din perioada 1482-1496. Încă din acele vremuri de mult trecute era un loc de odihnă și de leac. Pentru odihnă și tratament cu apă bal- neară obișunuiau sa vina aici boieri pentru odihna Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Spiru Haret, etc.
Comerciantului grec Grigore Stavri, cel ce avea sa devina in ani boierul Grigore Constantinescu Monteoru, a fost cel care a ridicat localitatea Sărata Monteoru la rangul de stațiune balneoclimaterică. Dar transformarea în stațiune are însa o istorie pentru boierul Monteoru a făcut totul treptat pe măsură ce dobandea capital. Astfel în 1870 a construit gara, numită de catre el Monteoru. Un an mai tirziu (1871) a ridicat prima fabrica de ulei mineral din Româ- ania. În anul 1880, Grigore Constantinescu Monteoru a devenit proprietarul exclusiv al ex- ploatărilor de petrol de la Monteoru unde extracția se facea printr-un sistem complicat de galerii cu sonde verticale si orizontale) și care era a patra de acest fel din Europa. A cedat în 1887 drepturile de exploatare consortiului Offenheim Singer Co. Acum mina de petrol a ră- mas unica de acest fel din Europa si a devenit muzeu Dar abia în 1890, sfatuit de Dr.Guyenot, medic consultant la Aix des Bains (Franta), Grigore Constantinescu Monteoru a început ame jarea unui stabiliment balnear de toata frumusețea, ajutat fiind de arhitectul german Eduard Honzik. 1 iulie 1895 a marcat inaugurarea oficiala a stațiunii balneare care avea nenumarate hoteluri, așezaminte de tratament, casino și strand iar proprietarul visa să o transforme într-o statiune de notorietatea celei de la Karlovy Vary.
Desi peisajul este superb lasa însă impresia unei statiuni uitate si neingrijite Peste vechile hoteluri, biserica, gara și conacul Monteoru patina timpului și-a pus amprenta dar autorită țile nu par deloc preocupate de vreo renovare. Au aparut cateva pensiuni si un hotel de patru stele. Doar vara când strandul cu apa sarata este deschis stațiunea prinde viață.Culmile muntoase împadurile cu frasin, stejar, brad au o frumusețe tulburatoare iar acum la ceas de toamnă frunzele copacilor au culorile curcubeului iar peisajul pare ireal, de parcă ar fi desprins dintr-o poveste.La ceas de toamnă, Sărata Monteoru, este un loc de popas … , departe de agitația ora-șului și unde se poate respira aer proaspăt.
Adriana Macsut

Popas la Buzias
În aceste frumoase zile de toamnă un popas la Buziaș reprezintă de relaxare prin care se poate fugi de agitația citadină.
Buziaş este un oraşel în judeţul Timiş, Banat, România, având populaţie de 7.772 lo- cuitori (2002). Este menţionată în documente pentru prima dată de către Carol I al Ungariei într-un document din 1321 iar anul 1956 este oras Situat în vestul Româ-niei este la 30 km de municipiul Timişoara şi la 23 de km de municipiul Lugoj, fiind legat de ambele locații fiind legat prin drumul judeţean DJ 592 şi prin calea ferată Timişoara-Buziaş-Lugoj. Zona este cunoscută încă de pe vremea romanilor cu denumirea de Ahibis dar atesta tarea docu- mentară efectivă este din secolele al XIV lea- al XV lea.
Condiţiile naturale favorabile reprezentate de catre climat bland și bogatele izvoare de ape minerale au facut din Buzias un centru balnear recunoscut de la începutul secolului al XVIII lea. Apele minerale sunt valorificate pentru tratament încă din anul 1811, de către bal- neologul român Gheorghe Ciocârlan. Din anul 1816 începe amenajarea primelor izvoare iar construcția bazele staţiunii balneare debutează 1819 dar de abia în 1839 este declarată sta- ţiune balneară. Între anii 1903 – 1907 sunt forate 12 izvoare de adâncime şi se construieşte fa- brica de îmbu teliere a apei minerale. După Unirea Banatului cu România, se pastraza statutul de staţiune balneară și devine reședință de plasă Din 1956 fiind oras, începe, sub avântul revo- luției comuniste a industrializării se diversifică acvtivitătea economică iar populația crește . Se construiesc cartiere de blocuri, vile şi hoteluri pentru staţiune. Apele minerale de la Bu- ziaş sunt folosite pentru tratarea multor boli dar sunt şi îmbuteliate şi comercializate ca ape minerale de larg consum. Există aici un centru model pentru tratarea diabetului la copii. Se amelioreză afecținile circulatotrii, cardiovasculare.
Deosebit este însă parcul stațunii cu copaci vechi de vreo două secole. Parcul dendro- lodrologic din Buziaş, cu o suprafaţă de 20 hectare are multe specii rare de copaci, cel mai im- por tant fiind Platanul d e la 1812. Un punct der atracție îl constiuie și simpaticele veverițe care aleargă prin parc.
O plimbare prin acest parc secular este binevenita în orice anotimp. Primavara, vara, toamna, iarna acesti copaci vehi din parcul Buzias au un chipuri semețe de frumusețe tulb- rătoare Superba traversă de lemn, una dintre cele mai lungi din Europa ocolește parcul așa ca promenadă poate avea loc chiar daca ploua sau ninge. Plimbarea prin parcul secular și traversa de lemn precum și cazarea în veche vilă balneară din parc sunt parcă o poartă în timp spre vremea trecută când veneam aici la tratament balnear domnițe cu crinoline și umbreluțe și domni cu redingotă, frac si joben. Adriana Macsut și Ștefan Bak Grosu
