Români și maghiari au celebrat împreună Rusaliile Catolice la Șumuleu Ciuc în 2019

                                                                                    Pe 6 iunie 2019, la ora 22,30, am plecat un grup de 41  pelerini, de la Parohia Sfânta Maria a Harurilor (Bărăția – București)  spre Sanctuarul Marian de la Șumuleu Ciuc, mentor spiritual fiind, Cristinel Țâmpu, preot vicar la Parohia Catolică de la Bărăție, amintită anterior. Grupul era format din maghiari și români, așa că, pe drum, s-au spus rugăciuni și s-a cântat în română și maghiară. Am juns la Sanctuarul Marian în zorii zilei, iar la ora 9 am pornit în Calea Crucii spre Muntele Ciuc, la sanctuarul amenajat în aer liber, unde urma să aibă loc liturghia de Rusalii și unde cu o săptămână în urmă a celebrat o liturghie Papa Francisc. Urcușul a fost greu și din nou pe munte am văzut și am auzit cum români și maghiari se roagă împreună, de această dată la cele 14 opriri din Calea Crucii.  Fiecare grup a venit cu steagul parohiei. Au fost chiar pelerini care au venit pe jos de la localități aflate la câțiva kilometri de  Șumuleu Ciuc, dar și de departe: de la Valea Uzului, aflată la vreo 70 kilometri, iar ceangăii din zona Bacău au parcurs peste 100 de kilometri pe jos, venind prin trecătoarea Ghimeș-Palanga (de altfel, în Duminica Rusaliilor, în zori, are loc, la Șumuleu Ciuc,  chiar o liturghie  a ceangăilor). Mii de secui, ceangăi și maghiari (din România și Ungaria) au venit în costum popular. La fel ca liturghia la care a fost prezent Papa Francisc, a venit și Președintele Ungariei, János Áder și care a fost ca și atunci, un simplu pelerin. La liturghia de Rusalii, care a început la ora 12 și  durat vreo două ore erau pe munte peste 200 000 de pelerini care au îndurat o vreme extremă: căldură teribilă, dar și furtună cu ploaie în rafale.

Pelerinajul la Rusalii la Șumuleu Ciuc are o tradiție veche de sute de ani: povestea spune că în 1567  principele János Zsigmond a încercat să îi  treacă forțat pe secuii catolici la protestantism, iar în timp ce barbații secui se luptau cu armata principelui, femeile, bătrânii și copii se rugau la Statuia Fecioarei Maria și ca prin miracol, chiar dacă erau inferiori și mai rău instruiți decât armata principelui, secuii au învins, iar de atunci, secuii au făcut legâmănt sfânt să vină în fiecare an la pelerinaj de Rusalii la Șumuleu Ciuc, victoria având loc în sâmbăta Rusaliilor din acel an. Treptat, însă  tradiția pelerinajul a început să se extindă la nivel europoean și mondial, așa că aici se pot întâni mulți pelerini  din Europa, dar și de pe alte continente.  Este emoționat momentul din liturghie când pelerini care vorbesc diferite limbi își dăruiesc pacea.

Advertisements
Published in: on June 9, 2019 at 12:21 pm  Leave a Comment  

Am fost pelerin cu Papa Francisc la București și Șumuleu Ciuc

papa 2PAPA 8PAPA 11

 

 

Pe 31 mai 2019, am fost împreună de cei 150 000 de pelerini care au fost alături de Papa Francisc în București. Am ajuns destul de târziu, așa că nu am mai putut pătrunde în sectorul unde aveam biletul. A fost însă o șansă căci am ajuns  într-un loc de unde am putut să-l îl privesc în ochi pe Papa Francisc. Am văzut pe ecran, pe stradă, cu ochii în lacrimi momentul de  comuniune Patriarhia Ortodoxă și liturghia de la Catedrala Romano-Catolică  și cu greu am putut să cânt și să rostesc rugaciunile.  La ora 22,30 am plecat cu pelerini din București șpre Sanctuarul Marian, mentorul nostru spiritual fiind fiind Cristinel Țâmpu, preot vicar la Parohia Sfânta Maria a Harurilor (Bărăția – București) . Liturghia a avut loc într-un altar amenajat pe Muntele Ciuc, unde a fost adusă Statuia Fecioarei Maria din Sanctuar, considerată făcătoare  de minuni. Am fost alături de cei 100 000 de pelerini catolici, ortodocși și protestanți care au înfruntat ploaia rece și în rafale, de peste 3 ore. Deși simțeam toți că fiecare parte din corp era udă, cred că Dumnezeu ne-a dat putere: erm uniți în comuniune de credință. Când a venit Papa, norii s-a rispit și ploaia a încetat. Rugăciunile, lectura și momentele liturgice au fost rostite în română, maghiară și italiană. Predica lui Papa Francisc a fost emoționantă și a făcut apel la iertare, credință, fraternitate, comuniune. Plini de noroi, am coborât muntele după liturghie și ne-am îndreptat spre autocare.  Săptâmana viitoare va avea loc la Șumuleu Ciuc cel mai pelerinaj catolic din Europa de Est, unde vin pelerini din toată lumea. Sper să mă revăd acolo cu frații mei de credință!

papa 1PAPA 7

PAPA 12

PAPA !3PAPA 15.jpg

 

Published in: on June 2, 2019 at 8:40 pm  Leave a Comment  

Este povestea mea … de la film la teatru

 

teatru copiiDin anul 2016,  viața mă poartă navalnic pe căi nebănuite  și apar noi și noi provocări. Am jucat în filme (western și de groză), show cu cai, iar astăzi am ajuns să fiu un personaj într-o piesă pentru copii, ,,O mică greșeală”, alături de colegii mei de la trupa Spiridușii: Denisa Dascălu, Daniel Neguț și Violeta Niculae. Astazi toți patru am fost spiridușii care au adus bucurie în sufletele copiilor la Biblioteca Ion Creangă din București. De săptămâna viitoare, voi începe munca și la o piesă de teatru pentru …. oameni mari. Categoric pot spune că viața poate începe și poate fi frumoasă, chiar și la 50  ani. La vita e bela . Mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în talentul meu artistic… și m-au luat efectiv de mână și mi-au: menirea ta este… scena și filmul.

P. S. Aici este linkul despre eveniment!!! https://www.facebook.com/events/2278309852225869/?event_time_id=2278309862225868

Published in: on May 30, 2019 at 6:43 pm  Comments Off on Este povestea mea … de la film la teatru  

Istoria este crudă cu femeile -Recenzie:Andrei Oișteanu, Sexualitate şi societate, Editura Polirom, Iași, 2016 –

Nu este un tratat de sexualitate cum arată titlul, ci o abordare istorică și antropologică al locului femeii în societate. De exemplu, tulburătoare sunt prezentările despre dreptul ius primae noctis (din latină: dreptul primei nopți) asupra femeii exercitat de regi, împărați,  nobili, grofi, boieri. Sunt destui istorici și antropologi care spun că este doar o cutumă, dar Andrei Oișteanu, prezintă documente prin care arată, în mod clar, că este o realitate crudă în care femeia este victimă. Există și aspecte mitologice ale situației, dar o judecată etică, demostrează că femeia este doar un obiect care, de-a lungul istoriei, s-a supus acestui obicei barbar.

,,Unul dintre cele mai misterioase și mai controversate subiecte, printre istorici și antropologi, este  existența sau nu a vreunei reglementări de tip ius prima primae noctis (…). S-a spus că au existat legi care reglementau acest obicei, că a fost doar un  simlu mit  sau un mod al mascului alfa de a-și etala  puterea” ( p. 7).

Cumplite sunt paginile în care autorul prezintă modul cum erau tratate roabele rome până în secolul al XIX-a când a avut loc dezrobirea: ,,prezența numeroaselor țigănci, care mișunau prin curți (…) alcătuiau penru boieri adevărate haremuri”.   

Sunt 35 de capitole în cartea ,,Sexualitate și societate” despre fetișuri, erotism, coduri de limbaj, legende de prin Europa și Asia  și chiar din Romania care acoperă istoria antică și medievală, dar și aspecte înapoiate contemporane, prin care autorul, Andrei Oișteanu, spune clar istoria e crudă pentru femei: ,,Trăim într-o societate, în care lumea spune povestea lui, nu povestea ei”

oisteanu

Published in: on May 21, 2019 at 10:10 am  Leave a Comment  

IOAN PAUL AL II-LEA AVEA JURNAL

Timp de mai mult de patru decenii, Ioan Paul al II-lea a ținut un jurnal personal unde a consemnat clipe de reculegere, rugăciuni, lecturi, reflexii despre credință, prieteni și  problemele lumii. Totuși el a cerut ca aceste însemnări să fie arse.
,,Papa ar fi vrut ca aceste însemnări intime să fie distruse după plecarea sa din această lume. Știm câte manuscrise de mare preț au revenit umanității tocmai pentru că le­ga­tarul testamentar – aici, fostul secretar particular al Papei, cardinalul Stanisław Dziwisz – n-au pus în practică voința de­functului. (…) Din fericire, ucenicul Papei s-a supus mai cu­rând Bisericii, punând însemnările la dis­poziția Congregației pentru Cauza Sfin­ților. Ele au ajuns, astfel, la lumina ti­pa­ru­lui, ca dar către întreaga lume creștină” (Teodor Baconsky, ,,Incursiune în tainița unui sfânt contemporan”, în Revista 22, 21.04.2015)
Este o carte de exerciții spirituale în tradiția lui Ignațiu lui Loyola, prin care sfântul recunoaște cu modestie: „Văd în slujirea mea o cale de participare la lucrarea Mântuirii.“ (Karol Wojtyła, 12 august 1969). Așadar este prezentată lupta cotidiană a lui Ioan Paul al II-lea, adică acele reflexii în care acesta se întreabă dacă a trăit cu adevărat în spiritul Evangheliei. Primele însemnări sunt din 1962 și se referă la meditații spirituale despre:  moarte,  putere,  creaţie și  persoane divine.
,,Trecutul acestor teme şi novum [noutatea] (necesitatea de a găsi un numitor comun pentru toate experienţele şi reflecţiile): mă simt întru totul în mâinile Domnului – conţinutul acelui `totus Tuus` [`al Tău în întregime`] şi-a găsit parcă un nou loc. Când orice problemă `a mea` o încredinţez Mariei, o pot rezolva, ce-i drept, nu fără riscuri (nu trebuie pentru asta să bravezi, ci să-ţi păstrezi omenia, să te pregăteşti cum se cuvine). Totuşi la un moment dat trebuie să renunţi la calculele omeneşti şi să conştientizezi într- un fel sau altul dimensiunile divine ale oricărei probleme dificile” (IOAN PAUL AL II-LEA, ÎN MÂINILE DOMNULUI. ÎNSEMNĂRI PERSONALE: 1962-2003, Editura Humanitas, București, 2015, p. 7,)
jurnal ioan paul ii
Published in: on May 20, 2019 at 10:16 am  Leave a Comment  

Despre vibrații , pictură și dinți … sau despre Adriana Dinulescu și Virginia David

Andra 1

Cititorii se vor întreba, pe bună dreptate, ce legătură există între pictură și dinți.  Ei bine, Galeria Elite Prof Art & Recenzii Filme Cinema , în colaborare   AndraPaintings prezintă în perioada 2 aprilie  2019 – 8 APRILIE 2019, expoziția de pictură ,,Vibrații”, protagoniste fiind:  Adriana Dinulescu (medic stomatolog) și Virginia David (profesor de desen) – fiică și mamă.  Evenimentul  care   a   avut   vernisajul pe 8 aprilie, este găzduit în   saloanele GALERIEI DE ARTA ELITE PROF ART –  din București, str. Dr. Ioan Nanu Muscel Nr. 13 (aici iubitorii de artă pot viziona  prezentarea filmul expoziției https://www.facebook.com/adrian.pandelescu.7/videos/2156591187728183/    Virgina David a fost ani de zile mentor pentru copii care ales să învețe pictura, dar și-a lasat amprenta și în taberele de pictură. Adriana Dinulescu a ales cariera de medic stomatolog, dar genetica a făcut cumva să izbucnească în sufletul ei talentul pentru pictură (anul trecut a avut expoziția de debut).  Menestrelii expoziției au fost criticul de artă, Aristotel Bunescu și pictorul Horia Cucerzan, care au vorbit despre devenirea artistică a pictorițelor și au evidențiat modul inedit cum s-au reunit într-o expoziție luminoasă: clasicul, suprarealismul,  modernul. La expoziție nu a lipsit nici atmosfera muzicală în interpretarea trupei   Cin5i  https://www.facebook.com/Cin5i/

Published in: on April 6, 2019 at 5:59 pm  Comments (4)  

Târgul secuiesc Ozosep aduce… vara în martie – sute de bucureșteni au luat cu asalt delicatesele secuiești –

Published in: on March 12, 2019 at 9:22 am  Leave a Comment  

Despre Ciuleandra maghiară sau nuvela ,,O dată ai să te saturi” (Egyszer jóllakni) de Móricz Zsigmond

Nuvela ,,O data ai să te saturi” de Móricz Zsigmond (născut pe  29 iunie 1879 la Tiszacsécse și trecut în eternitate la Budapesta pe 4 septembrie 1942, este un scriitor maghiar realist care s-a orientat spre descrierea psihologică a lumii țărănești și micilor boieri) ar putea avea același motto precum nuvela  ,,Ciuleandra” de Liviu Rebreanu (născut pe  27 noiembrie 1885, Târlișua, Austro-Ungaria  și trecut în lumea de dincolo 1 septembrie 1944, Valea Mare, România, a fost un scriitor român  realist care a fost și el preocupat de prezentarea psihologică a lumii satului) și anume: ,,nu știi că tu ești ticălos și mișel și sărac și orb și gol” (Apocalipsa, III – 17).  Ambele nuvele prezintă scene de viață rurală din secolul al XIX-lea cu țărani săraci și înfometați care prin joc încearcă să își înece viața amară și boieri ce nu știu ce înseamnă foame și sunt devorați de patimi carnale pentru țărănci frumoase, sănătoase, sincere …. și nu sclifosite și îngâmfate precum cucoanele din lumea lor. În nuvela ,,O dată ai să te saturi”, leimotivul principal este munca la câmp, iar cel secundar este jocul, pe când în nuvela ,,Ciuleandra”, leimotivul este dansul dionisiac în care toată lumea se dezlănțuie. Tărâncuța din ,,Ciuleandra” cedează avansurilor boierului și îl ia de soț, pe când cea din ,,O data ai să te saturi” rămâne alături de soțul ei sărac și nu răspunde avansurilor mândrului grof. Ei bine, atât boierul din  ,,Ciuleandra” cât și tăranul sărac din ,,O data ai să te saturi” se prind în patima unui joc dionisiac și devorați de instincte carnale și gelozie față de femeile lor ajung la crimă.

o data ai sa te saturi

Published in: on January 26, 2019 at 1:44 pm  Leave a Comment  

Viață și dragoste într-un târg uitat de lume – Recenzie: Móricz Zsigmond, Târg uitat de Dumnezeu –

Patimile carnale au stâpânit lumea din vremurile apuse și până astăzi. Ei bine, romanul ,,Târg uitat de Dumnezeu”, scris în stil balzacian de Móricz Zsigmond, născut pe  29 iunie 1879 la Tiszacsécse și trecut în eternitate la Budapesta pe 4 septembrie 1942 și care face parte din curentul realist, prezintă  o poveste dintr-un sat  din pusta maghiară, în care parcă nu se întâmplă nimic, dar care până la urmă ajunge să fie devorat de patimile iubirii carnale. Cartea începe cu neliniștea învățătorului Veres care își caută cu înfrigurare nevasta tânără și frumoasă  prin sat și care nu știe ce sa facă pentru că acasă îl așteaptă un oaspete (un diacon) care este singur: ,,Da unde s-o fi dus oare nevastă-mea? Bietul diacon stă de unul singur și ne așteaptă” (nu erau telefoane mobile pe atunci). Începe să o caute prin sat. Surâde când o întâlnește pe nevasta vajnică a mototolului cizmar Maleczki, o negustoreasă aprigă de care nu puteai scăpa până nu cumpărai ceva: ,,într-adevăr dacă voiai să scape de pârjolul celor sapte iaduri, cumpărătorul nu ieșea cu mâna goală”. Căutarea nevestei îl duce către colorată piață satului, unde scoate o țigară și întâlnindu-l pe colegul lui, suplinitorul Bardocz, îi cere un chibrit. De fapt, este doar un pretext spre a lăuda cu minunăția de ,,brichetă automată”. Supliniorul ar fi vrut să îl ignore pe acest ,,subdirector… care-l trata ca un câine”, dar nu are cum, așa că  încearcă să schițeze un zâmbet: ,,ce copilărie, mai văzuse  el”. Suplinitorul este enervat și de faptul că îl întreabă unde este nevasta, dar încearcă să fie politicos cu superiorul lui:

,,Nu-i acasă?

Nu.

Curios.”

În drumul lui prin piață, îl salută curtenitor pe primar ,,ridicându-și pălaria”, iar apoi simte nevoia să aibă un dialog cu Rozika, fata tutungiaoicei și fosta ei elevă. Se laudă și la ea cu bricheta și află că a fost tras în piept cu prețul și că nevasta lui n-a trecut prin piață:  ,,Eu aș fi văzut-o, că stau de la prînz aici (…) Poate a luat-o pe ulicioară”.  Îl întâlnește și pe frizerul Pecsenye care-l invită să se bărbierească.  Învătătorul simte vevoia să-i  spună pațănia lui cu bricheta: ,,Cinzeci de coroane am dat pe ea. La tutungerie se vinde cu doar cinzeci de filieri”. Frizerul mimează compătimirea, deoarece ,,negustorul, tot negustor rămâne”.  Binențeles că drumul îl poartă și spre cârciumă unde bea o bere cu poftă, zâmbind către frumoasa casieriță, apoi pe drum își întâlnește nevasta plecată în căutarea lui: ,,diaconul… așteptă  în bibliotecă”.    Ajuns acasă, învățătorul simte pacea unui cămin conjugal: ,,ce poate fi mai bine decât acasă”.  Diaconul și învătătorul discută și ajung să se îmbete, dar femeia nu protestează pentru că era deja obișnuită cu bărbați beți: ,,văzuse … în copilarie…pe tatăl ei beat”. Bărbatul ei reușește să ajungă singur în pat, dar diaconul nu mai este în stare să plece, așa că  femeia îl ajută  să ajungă  în camera unui elev: bărbatul beat încearcă să o posede și ,,în acea clipă simți un deliciu înfiorător”, dar se reculege și îl dă la o parte.

Învătătorul face parte din lumea bună a târgului și la o altă petrecere participă și judecătorul. Profitând de absența soțului plecat să îi ceară socoteală bătrînul preot care îi făcuse avansuri frumoasei lui soții, femeia se lasă abandonată în brațele judecătorului: ,,femeia întoarse spatele lumii fără să îi mai pese”. Căsnicia cu învățătorul bătrân e doar de ochii lumii, pentru că  aceasta e destul de mitocan și indiferent:

,,Cum și îndrăznit să mă nenorocești toată viața?

Nu văd de ce ai fi tu nenorocită?!

De ce?

Văd că toată viața ai petrecut. (…)

Ah, ce fericire.”

Judecătorul tînăr și burlac,  e totuși un crai în sat și curând după vizita la învățător, este prins  de notar în pat cu nevasta lui: ,,Notarul se întoarce noaptea acasă și o surprinde noaptea în pat cu judecătorul. (…) Și măgarul acela de tânăr … se repede la fereastră… și se zdrobește de lemne”. Învătătorul se simte o vedetă pentru că toți îl întreabă dacă nu a văzut ceva straniu, când judecătorul a fost în vizită: ,,N-am vrut să îl las să plece. (…). Ba chiar i-am spus: Domnule judecător nu fi încăpățânat ca un catâr.”  Cartea se încheie sec cu gândul de ușurare al învătătorului că judecătorul nu a sedus-o pe nevasta lui: ,,Ei bine că nu a pățit nimic nevasta-mea. De ceilalți nu îmi pasă”. Bătrânul învătător are și el neliniștea lui existențială și nu înțelege de ce este numit Bovary.

Căsătorii aranjate ale fetelor tinere cu bărbați bogați există și astăzi. Nevasta e tânără, iar învătorul Veres a luat-o doar pentru frumusețea ei, iar ea l-a acceptat pentru că era bogat. Romanul ,,Târgul uitat de Dumnezeu”, scris de Móricz Zsigmond, arată zbaterile și patimile unei neveste tinere: banii nu pot să îi adoarmă instinctele și patimile carnale – prin urmare este un subiect actual și incitant.

 

Published in: on December 12, 2018 at 12:41 pm  Leave a Comment  

Despre Luxembrurg cu… text de Maria Almășan și acompaniament muzical cu Mária Nagy

La Înstitutul Cultural Român din București, jurnalista Marina Almășan și-a lansat astăzi, pe 7 noiembrie 2018,  în prezența unui public numeros și elitist cartea numită despre ,,Marile surprize ale micului Luxemburg”. După cărțile despre China și Coreea de Nord, de această dată, Marina Almășan s-a oprit la o țară europeană de mărimea  unui județ românesc. La eveniment, au ,,fost prezenți în vitrină”, cum a spus autoarea sau altfel spus, au vorbit despre carte: Lilian Zamfiroiu, Ambasador al României în Luxemburg, Paul Steinmetz, Ambasador al Luxemburgului în România, Lucian Avramescu, scriitor, Mihai Tatulici, jurnalist, Alice Năstase, jurnalist și Cristian Brancu, realizator TV.   Ei bine, cartea este un jurnal dinamic de călătorie care arată că micul ducat de Luxemburg este un ținut în care noul și vechiul se îmbină în mod fascinant. La eveniment nu a lipsit nici muzica, spectatorii fiind încântați de viora Alexandrei Violin și vocea Máriei Nagy.

 

 

Published in: on November 7, 2018 at 5:54 pm  Leave a Comment