Papan Chilibar, actorul principal din Eu cand vreau sa fluier, fluier, a incetat din viata duminica seara, la spitalul Fundeni, unde fusese internat in stare grava inca din februarie. Avea numai 21 de ani, o fetita de aproape 5 ani iar sotia la fel de tanara ca el este acum devastată de durere. Era inchis pentru trei ani la Craiova sub acuzaţia de furt calificat cand a fost remarcat de regizorul Florin Serban care il considera extrem de talentat. Clipa lui astrala a fost in momentul cand a pasit pe covorul rosu la Berlin mergan spre ceremonilalul in care lungmetrajul Eu cand vreau sa fluier, fluier,unde era actorul din rolul principal, care a castigat Ursul de Argint. La iesirea din penitenciar, si-a gasit doar temporar de lucru prin Bucuresti. Iarna trecuta a castigat bani si din curatatul zapezii. Sansa nu a fost deloc de partea lui in viata. Nu pot sa mai scriu decat ca am vazut filmul si am fost impresionata de talentul lui. Cu siguranta ar fi putut lua chiar un Oscar. Acum este in bratele lui Dumnezeu si ma rog pentru sufletul lui! La revedere Papan… !
Circul politic
Viaţa este invadată, sufocată de către talk-showuri cu vedete mondene şi politicieni promovaţi de către jurnalişti care se autointulează ZEI, mentori etici ai poporului de rând. Dacă vei critica PNL sau PSD vei fi automat vândut puterii. Daca din contră vei critica PDL înseamnă ca eşti un om plin de curaj că ţi cu opoziţia. Este un teatru absurd în care de vreo douăzeci de ani aceiaşi politicieni devin aroganţi când sunt la putere iar când sunt în opoziţie se cred nedreptăţiţi. Jurnaliştii acţionează şi ei după interese proprii şi promovează când pe unii, când pe alţii.Credeţi că vreunul din liderii politici sau din analişti va sta vreodată de vorbă cu un om de rând!?
Întrebarea mea este de ce m-ar interesa pe mine un om de rând cine este la putere! Important este ca oamenii să traiască decent iar politicieni şi jurnaliştii care îi promovează să aibă o decenţă etică. Să râdem deci de acest circ politic!
Fanuş Neagu, stăpânul metaforei, a trecut în eternitate
Îngerul a strigat iar scriitorul Fănuş Neagu ( 5 aprilie 1932, Grădiștea-de-Sus, județul Brăila; d. 24 mai 2011, București ) este acum doar o amintire şi ne priveşte pe noi cei care l-am iubit de undeva din vămile văzduhului. trecut în eternitate la Spitalul Elias după o lungă suferinţă cauzată de un nemilos cancer. Frumosul nebun al marilor oraşe, stăpânul metaforei, care are fi meritat poate Premiul Nobel, a amuţit acum şi se va odihni pe o alee din Cimitirul Bellu.
,,În anul 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn” la Teatrul Nottara din București. În anul 1979 „Cartea cu prieteni”. În anul 1981 „Insomnii de mătase”. În anul 1985 „A doua carte cu prieteni”. În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic și „Olelie” la Teatrul Național din București. În anul 1987 „Întâmplări aiurea și călătorii oranj”, volum de publicistică. În anul 1988 „Scaunul singurătății”, roman. În anul 1993 i se joacă la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara piesa „Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp”. În anul 1994 „Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galați.” (http://ro.wikipedia.org/wiki/F%C4%83nu%C8%99_Neagu)
În calitate de cititor care a avut bucuria de a lectura fascinantele lui scrieri pot rosti să aibă parte de o binecuvântată odihnă în braţele lui Dumnezeu.
Iată şi anunţul familiei: ,, Marele scriitor va fi înmormântat joi la Cimitirul Bellu Ortodox
Stela, soţie, Anita, fiica şi Cornel, ginere, anunţă încetarea din viaţă, marţi, 24 mai, a scriitorului Fănuş Neagu, membru al Academiei Române, născut la 5 aprilie 1932. Trupul neînsufleţit va fi depus miercuri, 25 mai, de la orele 13:00, la Uniunea Scriitorilor (Casa Monteoru). Înmormântarea va avea loc joi, 26 mai, la cimitirul Bellu Ortodox, la orele 14:00. Cu profundă recunoştinţă, familia mulţumeşte încă o dată întregului personal al Spitalului Elias pentru sprijinul acordat.”
FOTO http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://flaviusobeada.files.wordpress.com/2010/01/fanus-neagu-foto-karina-knapek-jurnalul-national.jpg%3Fw%3D324%26h%3D215&imgrefurl=http://flaviusobeada.wordpress.com/2010/01/11/doruri-bandajate-fara-ecou/&usg=__03FRAbGTeK7sAm6l8ZlTis76BSA=&h=215&w=324&sz=8&hl=ro&start=93&zoom=1&tbnid=4OL2iZKmrLIpfM:&tbnh=88&tbnw=133&ei=SL7cTY2pE8XLtAbz3pHtDg&prev=/search%3Fq%3Dfanus%2Bneagu%26hl%3Dro%26sa%3DG%26biw%3D1280%26bih%3D525%26tbm%3Disch0%2C1745&itbs=1&iact=hc&vpx=119&vpy=190&dur=95&hovh=172&hovw=259&tx=107&ty=103&sqi=2&page=5&ndsp=24&ved=1t:429,r:16,s:93&biw=1280&bih=525
Ar fi de remarcat un articol excelent scris de către Flavius Obeada
http://flaviusobeada.wordpress.com/2010/01/11/doruri-bandajate-fara-ecou/
Şi caii se împuşcă nu-i aşa?
Şi caii se împuşcă nu-i aşa este doar titlul unui film .. dar in realitatea cotidiană este cale să devină realitate. Guvernaţi fără suflet au decis să extermine caii sălbatici din Padurea Letea pretinzând ca sunt bolnavi!? I-au îngrămădit în camioane şi i-au trasportat spre abator. Deocamdată a intervenit Poliţia Animalelor şi caii au fost salvaţi.
Va rog … nu ucideţi caii liberi, salbatici! Ei trebuie să alerge descătuşaţi prin pădurea Letea!
Foto: http://3.bp.blogspot.com/-rzyPTDNunZQ/TWPNxDK9qZI/AAAAAAAACcc/F-Rt2Oyt2ss/s1600/cai-salbatici-delta-dunarii.jpg
Deschideţi lar porţile către Isus Cristos
Duminică1 Mai am urmărit cu emoţie ceremonia de beatificare a lui Ioan Paul al II-lea. Nu l-am cunoscut personal niciodată dar pot spune că mi-a marcat existenţa. Erau în şcoala generală când a fost investit ca Papă. Vorbele pe care le-a spus atunci:,,Nu vă fie fică, deschieţi lar porţile către Isus!” m-au determinat să mă apropii de cuvântul biblic. Astăzi am o licenţă în teologie catolică şi un master în exegeză biblică. Dar porţile spre credinţa în Isus Cristos mi-a fost deschise de către Ioan Paul al II-lea care pentru mine a fost un adevărat mărturisitor de credinţă creştină. Am plâns în zilele când a intrat în agonia morţii şi m-am rugat în Catedrala Romano-Catolică. Însă Dumnezeu a decis să îl cheme la el.
Nu am putut ajunge dintr-o motivaţie materială la Roma să fiu alături de cei 1 milion de pelerini care au participat la ceremonialul religios de beatificare.
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/211526/Papa-Ioan-Paul-al-II-lea-beatificat-la-Roma.html
Nascut pe 20 februarie
Stefan Grosu, partenerul meu viata este nascut pe 20 februarie 1964. Nu mai este asadar tanar dar asa cum spune Bogdan P. nu tine cont de varsta pe care o are. Este bine sa incercam sa ne pastram tineretea spirtuala indiferent de varsta. De ziua lui am facut doar o plimbare prin Piata Chibrit, zona unde a copilarit. Am inchinat si o cupa de sampanaie. Sarbatorirea insa am facut-o cu cateva zile inainte la Hanul Razesilor din judetul Neamt.
Cum aceasta postare mi-a amintit de ziua de 20 februarie iti spun la multi ani Stefi. Sa iti dea Dumnezeu zile senine si fericire.
Urare de Florii Pentru Viorel Guliciuc
I-am cunoscut pe Doamna Profesor Emilia Guliciuc (trecuta de curand in eternitate) si pe Domnul Profesor Viorel Guliciuc de la Universitatea din Suceava in 2009 cu ocazia simpozionului Noica dupa Noica (10-12 iunie 2009). Acele zile mi-au marcat cariera la nivel academic si au conturat inceputul unei prietenii care ma onoreaza. As putea spune chiar ca a fost o intalnire providentiala care mi-a aratat cat de frumoasa este lumea cercetatorilor din filosofie. Ma bucur ca fac parte din aceasta lume a iubitorilor de intelepciune.
Ieri a fost o zi insorita de Florii. Dedic aceasta zi insorita de Florii Domnului Profesor Viorel Guliciuc. Ii urez sa fie sanatos si sa reuseasca in continuare sa fie un adevarat dascal de intelepciune, un reper etic pentru tanara generatie. Sa va dea Dumnezeu puterea de a merge mai departe pentru ca actuala societate debusolata si prea ancorata in lumea vulgara si materiala are multa nevoie de modele spirituale.
P.S. Am vorbit ieri la telefon cu Domnul Profesor si dau de veste citorilor acestui blog ca volumul simpozionului Noica dupa Noica este gata de tipar urmand sa fie lansat la Suceava pe 6-7 mai. Cartea va avea drept coordonator pe Emilia Guliciuc (in memoriam) care de fapt a fost mentorulul manifestarii din 2009. Ma bucur ca in acest volum va fi inclus un referat al meu.
Cu aceasta ocazie va avea loc un simpozion despre educatie si umanism, lucrarile manifestarii urmand sa fie editate in volum.
Rugăciune pentru Emilia
Mă rog pentru prietena mea Emilia Guliciuc şi vă rog sa va alăturaţi rugăciunii mele.
Emilia Guliciuc este Profesor Universitar la Catedra de Filosofie de la Universitatea Ştefan Cel Mare din Suceava. http://atlas.usv.ro/www/filosofie/pagini/staff…
Preaputernice şi slăvite Doamne Isuse Cristoase! Tu, Care ai venit in lume să tamăduieşti neputinţele oamenilor!Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi aceasta rugaciune a mea pentru Emilia, greu încercată de boala.
O,Dumnezeul meu, iata această bolnavă în faţa Ta.
Cu smerenie mă rog către tine Doamne să o însănătoşeşti pe Emilia.
…Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu 9,23).
Florinela Sorina Ferari a dat o lectie dramatica de eroism
Florinela Sorina Chelaru,in varsta de 21 de ani, originara din Gura Humorului, statea in gazda in Iasi, era studentă în anul II la Universitatea Petre Andrei din Iaşi, la Facultatea de Drept si mai urma si cursurile unei postliceale din Suceava.
Ea intrat in flacarile unui incendiu ce a avut loc în campusul Tudor Vladimirescu, pentru a salva o angajata numita Alexandra Chelaru de 22 de ani. Nu a mai reusit insa din nefericire sa isi salveze propria viata.
|
Aniversare
Pe 30 decemrie 1967 pe la ora patru dimineata am venit pe lume. Recunosc ca m-am cam grăbit sa prind vechiul an. De când am inceput efectiv sa conştientizez viaţa sunt trista la sfârşitul anului pentru ca iîmi dau seama ca odată cu Revelionul voi îmbătrâni efectiv cu un an.
În ziua in care am împlinit 20 de ani deci pe 30 decembrie 1987 mi-am luat adio de la iluzii si vise.
Adio iluzii şi vise
Iluzii şi vise fragmentate
Traduse în resturi de viaţă sadică
dispar în noaptea amară de smoală.
Rătăcită într-o noapte sinistră
Imaginaţia mea inventează coşmaruri
ce-mi torturează sufletul secat de imagini suave.
Strigătul meu sună ca o şoaptă neputincioasă.
E sufocat de întunericul etern
în care nicio tortă nu luminează
drumul spre visul renăscut.
Singură, pe căi de coşmaruri
într-o adolescenţă furibundă
Plâng cu lacrimi secate.
Îmi arde trupul în crematoriu
Sunt doar un fum … rătăcit într-o ceaţă adâncă.
S-au năruit iluzii vechi imaginate
în clipe diafane reflectate
de un timp al copilăriei naive.
Vânzătorul de iluzii a fost găsit ieri mort în parc
şi niciun bocet nu se murmură.
Vechi iluzii se amestecă în ţărână
zdrobite de-o viaţă ce nu conjugă fericirea.
Sunt o lespede amorfă uitată într-un mormânt anonim.
Pendulez între realitate şi vis,
Confund realitatea şi visul,
Trăiesc într-o ratăcitoare lume a amăgirii.
Vorbesc şi cuvintele sună ca o cutie goală de conserve
Sunt o iluzie fără de lumină prăbuşită într-o lume abisală.
Pe 30 decembrie 1967 am implinit 43 de ani. Viaţa mea este în general mai plină de eşecuri decât de realizari.
Când scriu aceste randuri este deja 6 ianuarie ( ziua de Bobotează) şi deja anul nou şi-a intrat pe deplin în drepturi. Există un film care spune La Vita e Bela. Deci le spun şi eu cititorilor mei că viaţa este frumoasă şi atunci vă invit să închinam împreună un pahar de şampanie. Să ne bucuram de fiecare răsarit de soare şi fiecare apus de soare.
My Blog 
